* “Iubirea este legătura societății și înfrățirea întregii omeniri. Este baza fericirii și a bunăstării oamenilor și temelia tuturor virtuților. Este scara care îl ridică pe om la desăvârșire și-l arată cu adevărat chip și asemănare a lui Dumnezeu. În fiecare zi să cerem iubirea de la Dumnezeu; împreună cu iubirea vine și toată mulțimea bunătăților și a virtuților. Dăruiți lui Dumnezeu toată inima voastră încât să rămâneți în iubire. Iubiți ca să fiți iubiți de Dumnezeu și de alții. Pacea este darul dumnezeiesc care se dă din belșug celor care se împrietenesc cu Dumnezeu și împlinesc poruncile divine. Pacea este lumina care fuge de păcat, de întuneric, de faptele rele. Un păcătos niciodată nu are pace. Să vă luptați împotriva păcatului și să nu vă tulbure izbucnirea patimilor înlăuntrul vostru, pentru că dacă biruiți în lupta cu ele, ele s-au făcut pentru voi pricină, ocazie, de bucurie și pace».
Nectarie din Eghina (1846-1920), făcătorul de minuni din Eghina, a fost Mitropolit al Pentapolei (Libia), director al Seminarului Rizareios și întemeietor al Mănăstirii Sfânta Treime, în Insula Eghina. La vârsta de 20 de ani devine profesor în Insula Hios. În anul 1877 este hirotonit diacon și primește numele de NECTARIE. În următorii trei ani se găsește la Atena pentru completarea studiilor preuniversitare. În anul 1866, părintele Nectarie se întoarce la Alexandria unde este hirotonit preot și după 6 luni este hirotonit arhimandrit. În această calitate se află ca și Consilier Patriarhal, după care patriarhul Sofronie îi hirotonește mitropolit onorific de Pentapole. Între 1904-1907 se retrage și construiește o Mănăstire de maici la Eghina, unde și-au găsit locul mulți săraci, orfani, lipsiți de ajutor. Moare în anul 1920, iar după 23 de ani moaștele lui se găsesc în stare de bună mireasmă și sunt așezate în Mănăstirea Eghina, unde mii de oameni din toată lumea merg în pelerinaj și foarte mulți își găsesc alinare dorințelor lor. Sfântul Mitropolit Nectarie este unul din cei mai mari teologi ai începutului de secol XX, cu un nivel de pregătire academică de excepție. A scris foarte multe cărți, unele dintre ele sunt traduse și în limba română.
***
* “I-am spus migdalului: frate, vorbește-mi despre Dumnezeu. Și migdalul a înflorit”. Fiecare neam, fiecare epocă pune pe chipul lui Dumnezeu propria sa mască; dar dincolo de toate măștile, în toate epocile și la toate neamurile, se află în veci același neschimbat Dumnezeu”.
Nikos Kazantzakis (1883-1957), autor grec care a scris de-a lungul vieții sale poeme, romane, eseuri și cărți de călătorii. Probabil cel mai important și cel mai tradus scriitor grec al sec. XX. A devenit cunoscut în 1964, când a fost lansat filmul Zorba grecul, bazat pe romanul cu același titlu, scris de acesta. Aflat veșnic în conflict cu autoritățile din Grecia pentru opiniile sale îndrăznețe, deși a îndeplinit o vreme și funcții publice, a găsit mai multă audiență în străinătate decât în propria patrie. A fost nominalizat de mai multe ori pentru Premiul Nobel.
***
* “Nu harul lui Pavel îl râvnesc eu,
Nici iertarea lui Petru o caut.
Ci așa cum ai vorbit tâlharului de pe cruce,
Așa ajută-mi, Doamne!”
(Epitaful de pe crucea lui Nicolaus Copernic)
Nicolaus Copernic (1473-1543), astronom, cosmolog, economist, matematician, preot și prelat catolic, a dezvoltat teoria heliocentrică a sistemului solar, afirmând că planetele orbitează în jurul Soarelui. Născut în Polonia din părinți germani, pleacă în Italia și studiază medicina și dreptul canonic la Universitatea din Bologna și studiul literaturii clasice. Mai târziu se ocupă de astronomie și geografie. În anul 1503 i se acordă la Ferrara titlul de doctor în drept canonic, după care se întoarce în Polonia. Teoriile lui Nicolaus Copernic sunt în contradicție cu doctrina Bisericii Catolice, prin Papa Paul al V-lea, în anul 1616.
