Prometeu a furat focul zilelor din Olimp și l-a dat oamenilor pentru a se încălzi, a lumina, dar și pentru a-și făuri mijloacele necesare dezvoltării și prosperității sociale. De ce nu ar fi acesta, prin comparație, momentul de început al dezvoltării chimiei din orașul Târnăveni, prin cele 2 mari fabrici “NITROGEN” ȘI “MICA”, care unite în anul 1948 ființează Combinatul Chimic Târnăveni, o veritabilă legendă a Industriei Chimice românești, în timpurile acelea, și mult timp după aceea, cel mai mare Combinat Chimic din țară. Coborând din Olimp, cu picioarele pe pământ, acesta nu reprezintă numai un sector de activitate cu mare tradiție și impact în industria Chimică a României, ci și unul de evoluție aparte în contextul economic de după anul 1950, avanpostul dezvoltării și modernizării acestei industrii.
Varietatea resurselor locale, specializării și specialiștilor, experienței și tradiției industriale, Combinatul Chimic Târnăveni a constituit premiza importantă a creșterii economice naționale, în general, și a celei locale în special. În noiembrie 1948, controlul statului s-a extins în aproape toate domeniile social-economice, inclusiv asupra întreprinderilor chimice, de la care Târnăveniul nu a făcut excepție. Industria chimică s-a dezvoltat foarte mult, reprezentată de o mulțime de fabrici cu diverse profile, fabrici chimice cu profit: Combinatul Chimic Târnăveni, Oltchim Rm. Vâlcea, Rafinăria de petrol Petrobrazi, Azomureș, Fabrica de Sodă Govora, UPSOM Ocna Mureș, Uzinele Chimice Turda, producători de mase plastice Artego, Azur Timișoara și Policolor București. Au fost construite peste 72 de uzine și combinate, prelucrând materii prime din țară și din import. De asemenea, a fost organizat un sistem de învățământ profesional performant (școli profesionale de ucenici, Școli Medii Tehnice, 17 facultăți și 10 instituții de proiectare, cercetare și dezvoltare). Diferența dintre educația dinainte de 1989 și cea de astăzi nu poate fi cuantificată. Între anii 1965-1981, apar industrii întregi cu uzinele aferente, se naște o intercalare a sectoarelor productive, necunoscută până atunci. S-a construit într-un ritm greu imaginabil. Orice s-ar spune retrospectiv, perioada aceasta a fost a unui boom economic, iar cei care l-au trăit îi păstrează amintirea, numai că ceea ce s-a văzut bine în epocă, tinde să fie erodat de nostalgie, uitat și nerecunoscut de către farsori, beizadele și scursuri de 2 bani.
Industrializarea țării a creat o creștere economică explozivă, începând de la finalul anilor 1960 și aproape pe tot parcursul deceniului VII, bazându-se pe investiții, importuri de resurse, exporturi de produse finite și pe transferul de tehnologie. Între anii 1970-1980, economia României a crescut cu aproape 350%, o importantă contribuție având Târnaveniul.
Memorabila dezvoltare a Combinatului Chimic Târnăveni se datorează realizării și producerii de produse noi: instalația de fabricare a policlorurii de vinil (1957), o nouă linie de fabricare a bicromatului (1970), instalația de oxid de zinc (1970). În anul 1972, 3 cuptoare de var, fabricația sărurilor de bariu (1974), instalația de antidăunători (1975) (polisulfura de bariu, sulf pulbere și sulf muiabil, insecticide). Mărirea capacității la sulfatul de aluminiu (1977), în anul 1983 se dă în exploatare secția Formoxal Formiat de sodiu, acid formic și acid oxalic, sulfatul de sodiu, produs secundar). Între anii 1985-1988, se construiește fabrica de freoni. Creșteri importante de producție se înregistrează în Carbid (1,9 ori), bicromat de sodiu (1,8 ori), acid sulfuric (1,4 ori), sodă caustică (1,2 ori).
În perioada 1970-1990, structura de producție a combinatului a cuprins secții mari de producție: CARBID, Bicromat, Săruri anorganice, Faianță-gresie, Utilaj chimic - piese de schimb, Energetică, automatizări, Utilități, din anul 1985, și secția Acid fluorhidric, Freoni.
(Va urma)
Foto: Școala tehnică din Târnăveni
