Medicul dermatolog Anca Proca, citat de descopera.eo, explică motivele pentru care nu ar trebui să ignorăm niciun iz ciudat emanat de propriul corp, fie prin transpirație, fie prin respirațue, deoarece fiecare miros poate fi semn de boală gravă.
“Înainte de toate, trebuie menționat că transpirația unui om sănătos și curat nu are miros. Bacteriile de la suprafața pielii, care intră în contact cu transpirația, sunt cele care dau un iz specific fiecăruia dintre noi.
Este și motivul pentru care anumite părți ale corpului, precum picioarele, regiunea inghinală, axilele sau pliurile de sub sâni, la femei, miros mai accentuat decât altele și necesită o îngrijire aparte. Când, în ciuda curățeniei corporale și a igienei orale corecte, se simt mirosuri specifice, e cazul să tragem un semnal de alarmă și să dăm fuga la medic.
Transpirația urât mirositoare anunță tumori. Trupul anunță când suferă, dar dacă știi că urmezi un tratament anume sau că ai consumat anumite alimente, nu e cazul să intri în panică atunci când transpirația capătă un miros urât.
Unele medicamente, precum cele folosite în tratamentul cancerului, ori antibioticele pot modifica mirosul natural al pielii. La fel se întâmplă și când mâncăm ceapă sau usturoi. În general, izurile deranjante se emană prin piele, prin glandele sudoripare și din gură, prin respirație.
Îmbrăcămintea și încălțămintea din materiale sintetice nu lasă transpirația să se evapore, iar părul, în exces, de pe corp contribuie la reținerea transpirației și a bacteriilor, ceea ce duce la accentuarea mirosului. Totuși, când mirosul e diferit de cel cunoscut, acesta semnalează o boală. Diabeticii, spre exemplu, au un miros specific de acetonă, în vreme ce un iz de amoniac îi caracterizează pe cei ce suferă de o afecțiune a ficatului.
Sistemul endocrin pare să fie responsabil de toate relele, mai ales în cazul femeilor. O disfuncție a glandei tiroide, precum hipertiroidia, se manifestă prin transpirație excesivă, urât mirositoare. Dar același lucru se întâmplă și în caz de sindrom al ovarului polichistic, de tumori ovariene sau de disfuncții ale glandelor suprarenale. Abundentă și neplăcută nărilor, sudoarea îi caracterizează pe bărbații cu surplus de testosteron, pe femeile cu exces de hormoni masculini, pe cei cu dereglări ale hipofizei.
Fiecare afecțiune își are mirosul ei, astfel, dacă simți un iz de mere stricate sau de acetonă, diabetul e de vină. Prin transformarea grăsimilor și proteinelor în glucoză se formează corpi cetonici, care sunt toxici și pot să ducă până la comă diabetică. Corpii cetonici se elimină sub formă de acetonă, prin urină și prin respirație, dând mirosul caracteristic.
Mirosul neplăcut de pește indică afecțiuni digestive și, în special, faptul că omul nu digeră complet alimentele îngurgitate. De obicei, se întâmplă asta din cauza lipsei unei enzime. Dar și o substanță conținută de pilulele contraceptive duce la acest iz deranjant.
Dacă urina miroase a sirop de arțar, vorbim despre leucinoză, o boală ereditară ce duce la tulburări de metabolizare a acizilor din organism, care se manifestă prin mișcări anormale ale corpului și ale globilor oculari, alterarea conștienței, până la comă, și întârziere mintală.
Izul de amoniac, cunoscut ca foetor hepatic, le este caracteristic celor ce suferă de ciroză, iar mirosul de urină este din cauza uremiei, adică a nivelului crescut al ureei din sânge.
Insuficiența hepatică e anunțată de mirosul de sânge stricat sau de ridichi de pământ. Când organismul uman e intoxicat cu fosfor, emană iz de usturoi, iar mirosul aldehidic, puternic, înțepător, sufocant, de mere verzi, e des întâlnit la alcoolici.
Când respirația miroase a materii fecale, poate fi vorba de ocluzie intestinală, de supurații pulmonare sau de paraziți intestinali la copii. Difteria dă un iz dulceag, special, iar dacă ai renunțat la pâine și la carbohidrați, să nu te miri că trupul capătă treptat un miros ciudat, nu prea plăcut, o combinație de fructe exotice și lac de unghii.
Acidoza metabolică profundă, adică șocul scăderii nivelului glucozei din sânge, duce la instalarea comei rapide și la respirația cu miros de migdale amare, la fel ca în cazul intoxicării cu cianură de potasiu”, explică specialistul român.
