Psihologul Daniel David, autorul “Psihologiei poporului român”, citat de HotNews.ro, afirmă că jumătate dintre tinerii români (peste un milion), cu vârsta între 29 și 34 de ani, locuiesc cu părinții, iar tendința este în creștere.
Costuri psihice
Aceste practici apar la tinerii care urmează studii, apoi revin și locuiesc cu părinții sau la cei care vor să strângă bani de avans pentru primul lor credit din care să își cumpere o casă. Mulți locuiesc cu părinții, pentru că pur și simplu nu își permit să stea singuri cu chirie, dar și din comoditate.
Obiceiul de a locui cu părinții poate avea, atât consecințe pozitive (întărirea legăturilor intergeneraționale), cât și, mai ales, negative (presiune asupra părinților, amânarea autonomiei psihologice a copiilor, stări depresiv-anxioase a celor obligați să renunțe la autonomia inițială).
Revenirea în casa părinților (după studii sau după locuirea în chirie) are costuri psihice consistente atât pentru tineri, cât și pentru părinții lor.
Nu doar tinerii simt că nu au devenit independenți din punct de vedere locativ, ci și părinții, întrucât aceștia, care au ajuns deja la vârsta de 55 - 65, fac parte dintr-o generație care vrea și știe să se bucure de a doua tinerețe, motiv pentru care revenirea copiilor este resimțită ca un soi de invaziune a intimității câștigate.
Vârsta primei căsătorii a crescut de la 26 la 33 de ani
Vârsta la care tinerii români părăsesc locuința parentală este în creștere. De regulă, fetele se mută primele (în jurul vârstei de 25,8 ani), după care pleacă și băieții (la 30,3 ani, în medie).
În România, vârsta la prima căsătorie a crescut de la aproximativ 26 de ani în anul 1990, la peste 33 de ani în prezent, iar creșterea vârstei medii la prima căsătorie conduce la o creștere a vârstei la care româncele decid să aibă un copil și, foarte important, la reducerea numărului de ani în care este posibilă nașterea altor copii, cu efecte negative asupra indicelui conjunctural al fertilității.
În prezent, decizia privind căsătoria se ia după ce procesul de instruire este complet, când tinerii sunt integrați pe piața muncii și au resursele materiale necesare pentru un trai decent în cuplu.
În aceste condiții, nu este de mirare că atât de mulți adulți tineri trăiesc în prezent cu părinții lor pentru mai mult timp, încercând astfel să strângă bani pentru avansul unei locuințe.
Traiul la comun și calitatea vieții
Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică (INS), în România, aproximativ un milion de tineri cu vârsta între 25 și 34 de ani trăiesc cu părinții, dintre aceștia 700.000 fiind băieți.
La nivel european, ponderea persoanelor tinere (16 - 29 de ani) care trăiesc cu părinții este de 68,2% (73,3% bărbați și 62,9% femei, existând un decalaj de gen de peste 10%).
În ansamblu, 34% dintre adulții români, cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani, care locuiesc împreună cu părinții lor sau care se mută temporar din cauza condițiilor economice, spun că viața alături de părinți a îmbunătățit relația cu aceștia. Doar 18% spun că relația lor cu părinții s-a înrăutățit, iar 47% spun că mutarea nu a produs nicio schimbare.
Totuși, deși copiii adulți pot fi o sursă de sprijin emoțional pentru părinții mai în vârstă, traiul împreună poate fi și o sursă de conflict și stres, deoarece întoarcerea la căminul parental a copiilor este asociată cu scăderea calității vieții părinților.
