Cunoscuți pentru aportul lor la dezvoltarea civilizației bătrânului continent, de-a lungul secolelor, englezii, nu numai că au avut o contribuție importantă la Bugetul Uniunii Europene (locul doi după Germania), dar au constituit una din vocile cele mai puternice și poate cele mai drepte ale Uniunii. Firea lor de “gentlemeni”, adică de oameni corecți, de caracter, mai puțin înclinată compromisurilor, caracteristice unui conglomerat de națiuni format după principiul “câte bordeie atâtea obicee”, i-a pus de multe ori în dificultate, simțindu-se nu rareori marginalizați și chiar umiliți, dat fiind faptul că propunerile și punctul lor de vedere mereu cădeau la vot. Fenomenul s-a accentuat și a luat amploare după extinderea Uniunii, prin primirea, în rândul ei, îndeosebi a țărilor fost comuniste, mari consumatoare de fonduri europene, dar mai puțin dispuse la respectarea rigorilor comunității, și mai ales la folosirea corectă a acestor fonduri. Trebuie spus că prin lărgirea în acest mod a spațiului Uniunii Europene, acuratețea și performanțele acesteia au scăzut simțitor, fapt ce i-au făcut pe englezi să se simtă din ce în ce mai puțin confortabil în interiorul acesteia, din toate punctele de vedere.
În consecință, în cei 47 de ani trăiți în interiorul Uniunii Europene, britanicii au acumulat foarte multe frustrări, iar relația lor cu majoritatea s-a depreciat continuu, ceea i-au făcut ca în cele din urmă să ia decizia pe care o știm cu toții.
În ultima sa carte, recent apărută, “Uniunea Europeană, cu bune și cu rele”, cunoscutul economist-analist, prof. univ. dr. Mircea Coșea, de la Academia de Studii Economice București, colaborator apropiat al ziarului nostru, s-a ocupat și de acest aspect, sintetizând, în câteva puncte principale, nemulțumiri ale britanicilor, acumulate de-a lungul anilor, care au dus la regretabila decizie de ieșire din Uniunea Europeană. Iată care sunt acestea:
1. “Plățile pentru birocrații din UE
Chiar dacă națiunile individuale din întreaga Europă au trebuit să impună măsuri de austeritate, majoritatea angajaților Uniunii Europene primesc salarii generoase, plătite cu taxe speciale, minime. În 2014, mulți lucrători de nivel mediu din UE au avut salarii mai mari decât prim-ministrul britanic David Cameron.
2. Călătorii scumpe și inutile
Prin tratat, Parlamentul European se poate întâlni doar în sesiune completă la Strasbourg, în Franța. Dar cea mai mare parte a activităților UE este la Bruxelles. Deci, o săptămână pe lună, întregul aparat (legislatori, personal de sprijin, lobbyiști, jurnaliști și toți ceilalți, 10.000 de oameni) se deplasează la Strasbourg. Costul acestor deplasări se estimează a fi de 200.000.000 $ pe an.
3. Reglementarea excesivă
În Marea Britanie, faimoasa «banană Bendy» a ajuns să fie un simbol al suprapunerilor de reglementări absurde de la Bruxelles, atunci când Bruxelles-ul a stabilit că bananele ar trebui să fie «indemne de malformații sau de curbură anormală». Cei care susțin o plecare britanică din UE au declarat că britanicii ar putea decide singuri ce curbură ar trebui să aibă bananele pe care le mănâncă.
4. Lipsa răspunderii
Marile decizii din UE sunt hotărâte în spatele ușilor închise, indiferent dacă sunt în interiorul Comisiei Europene sau la reuniunile liderilor sau miniștrilor UE. Spre deosebire de parlamentarii din legislațiile naționale, liderii UE negociază în particular, și își anunță deciziile după aceea, lăsând jurnaliștii să joace rolul de detectivi pentru a afla cine a pledat în Conclavul închis.
5. Ignorarea respingerilor populare
UE are o lungă istorie de transformare a înfrângerilor electorale în victorii ulterioare. Când alegătorii din Franța și Țările de Jos au respins o Constituție a UE, în 2005, liderii UE s-au întors doi ani mai târziu cu așa-numitul Tratat de la Lisabona, care a implementat multe din prevederile proiectului respins al Constituției, dar pe o cale legală diferită, care nu necesita un vot popular.
6. Un Babilon de traduceri costisitoare
Toate documentele publice ale UE sunt traduse în fiecare limbă a țărilor membre. Comisia Europeană declară că angajează 1.750 de lingviști, 600 de interpreți cu normă întreagă și 3.000 de freelanceri.
7. Birocrația inutilă
Fiecare stat membru al UE are posibilitatea să numească un comisar, dar, pe măsură ce UE s-a extins, s-a mărit considerabil și numărul de directorate și agenții”.
