Singura fântână care mai există în Cetatea Medievală din Sighișoara, care a salvat Casa Fronius în timpul incendiului din 1676 ce a devastat aproape în totalitate Orașul de Jos și Cetatea, precum și inscripția de mulțumire adusă lui Dumnezeu cu această ocazie, descoperită după înlăturarea a 38 de straturi de zugrăveală, a devenit o atracție, în special pentru turiștii străini.
“Foarte mulți oameni vin să vadă această fântână, unii spun că au auzit de la prieteni, alții vin cu grupuri organizate de agenții de turism. Vin să vadă fântâna și micul nostru muzeu. Eu le spun povestea fântânii și faptul că foarte mult timp nu s-a știut de ea. Fântâna era la nivelul solului, iar ceea ce vedem acum este o readucere la suprafață, proprietarul actual, domnul Ioan Lazăr, a construit-o pentru a fi vizibilă. Este evident că fostul proprietar era foarte înstărit, fiindcă la vremea respectivă era mare lucru să ai fântână în casă, fiindcă restul fântânilor erau pe stradă. Se spune că ar mai fi fost o casă care a avut fântâna în incintă, dar nu se știe care este. Atunci când cetatea a ars, casa aceasta a scăpat. Urmele incendiului se văd și acum pe pictura inițială care era pe pereții acestei case, care a fost descoperită în timpul restaurării. Pictura a fost refăcută acum 15 ani, au fost răzuite zeci de straturi de zugrăveală și tencuială, cel puțin inscripția de pe frontispiciul clădirii a avut 38 de straturi de zugrăveală date jos. Se știa de ea, așa că s-a insistat. Mai ales pe perioada verii, ponderea clienților o reprezintă turiștii străini, au început și românii să vină, dar încă nu au egalat numărul celor veniți din străinătate”, a declarat ghidul Olivia Vlădean, care este și recepționera casei.
Proprietarul casei, Ioan Lazăr, spune că turiștii care află istoria acestei fântâni și cum a salvat ea casa de la incendiul din 1676 sunt entuziasmați, mai ales că văd pe pereți cum a reușit să supraviețuiască acest imobil celui mai cumplit eveniment din istoria Cetății Sighișoarei.
“Casa Fronius a fost printre puținele care au scăpat întregi din incendiul din 1676. Spre fericirea noastră, pot spune că avem singura fântână salvată din Cetatea Sighișoarei. În cetate existau nouă fântâni, toate au fost astupate, nemaifiind nevoie de ele. Fosta proprietară, descendentă a familiei Fronius, din timpul incendiului, ne-a spus că își amintește că în casă era o fântână, undeva sub niște lespezi. Am descoperit astfel că în casa noastră există, încă, o fântână, iar acum e singura fântână care mai există în cetate. Am găsit-o acoperită cu o lespede de piatră, după ce am căutat în toată casa. Am repus-o în folosință și acum poate fi văzută de toată lumea. Fântâna are 4 metri, iar apa este bună de folosit. S-a dovedit că această casă a scăpat de marele incendiu din 30 aprilie 1676 și datorită acestei fântâni au reușit să limiteze pagubele. Casa noastră a reușit să scape de marele incendiu tocmai pentru că exista apă la îndemână. După restaurare, am reușit să scoatem la lumină acei pereți pe care încă se văd urmele acelui devastator incendiu. La prima restaurare, în urma studiilor s-a descoperit că prima zugrăveală a acestei case era făcută între anii 1450-1500.
Unele dintre picturile de pe pereți au fost arse, dar acum au fost restaurate și le arătăm exact cum erau după incendiu”, a afirmat Ioan Lazăr.
Potrivit lui Ioan Lazăr, în semn de recunoștință, în urmă cu 323 de ani, proprietarii casei au pus pe frontispiciu o inscripție de mulțumire adresată lui Dumnezeu pentru apărarea casei de marele incendiu din 1676, care a devastat aproape în totalitate Orașul de Jos și Cetatea.
După ultima restaurare, inscripția “DESCENDO AC DUCENTE DEO FLAMMAM ET HOSTES EXPEDITOR DANT LOCUM FLAMMAE QUE RECEDUNT - 1697” și traducerea acesteia în limba germană a fost scoasă la suprafață, mai ales că existau însemnări care spuneau că aceasta există, fiind un mod de a mulțumi pentru că proprietarii au reușit să țină flăcările sub control.
Incendiul din 30 aprilie 1676 este considerat evenimentul cel mai dramatic din istoria orașului, întrucât, în doar câteva ore, focul s-a extins, din Orașul de Jos, pe fondul unui vânt puternic, în Cetate și în împrejurimi, mistuind aproape totul în cale.
În acel incendiu au ars majoritatea caselor de lemn din Cetate și din Orașul de Jos, Biserica Mănăstirii și câteva turnuri ale Cetății, rezistând doar Biserica din Deal, cinci turnuri și mare parte din Casa Fronius, sursele istorice arătând că focul a mistuit peste 80% din construcții.
Istoria orașului consemnează că, pentru locuitorii Sighișoarei, perioada cea mai grea a fost între anii 1601 și 1676, despre care se spune că a fost “aproape un secol încărcat de calamități naturale, războaie, jafuri, molime și incendii”. Istoria mai consemnează cutremure de pământ în anii 1559, 1604, 1648, 1651, 1684, 1701, 1738, o epidemie de ciumă și câteva incendii, însă niciunul nu a fost atât de distrugător precum cel din 1676. (sursa - agepres.ro)
