SFÂNTUL MUCENIC MAMANT

Distribuie pe:

Anul 2020 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române “Anul omagial al pastorației părinților și copiilor” în întreaga Patriarhie.

În contextul a ceea ce omagiem anul acesta, pastorația familiei creștine, și nu numai, căutarea și găsirea de modele printre sfinții bisericii noastre reprezintă un puternic argument, prin care să înțelegem că nimic nu este prea mult atunci când vine vorba de bunul mers al familiei creștine. De aceea astăzi ne oprim la un alt exemplu, printre multele care le găsim în sinaxarul bisericii noastre, și anume Sf. Mucenic Mamant. Un exemplu prin care ne putem convinge încă o dată dacă este nevoie de pronia dumnezeiască atunci când vine vorba de dăinuirea familiei și a neamului omenesc prin pruncii născuți.

Sf. Mucenic Mamant s-a născut în temniță, sub pronia dumnezeiască, datorită credinței părinților săi Teodot și Rufina, care nu doreau să se lepede de adevărata credință în Iisus Hristos, în vremea dregătorului Faust din Cezareea Capodociei.

El era de loc din partea Paflagoniei și deși s-a născut înainte de vreme, datorită suferințelor îndurate de mama sa în temniță, totuși voia lui Dumnezeu face ca el să răzbată. Înainte să moară, mama sa îl roagă pe Dumnezeu așa: “iar pe acest prunc născut să-l hrănești tu precum știi. Tu să-i fii lui tată și mamă și păzitor al vieții lui”. Cred că acest aspect al vieții noastre lipsește astăzi, să avem încredere în pronia dumnezeiască, mai mult decât în puterile noastre trecătoare.

Ca un adevărat Tată ceresc, după moartea părinților săi, Dumnezeu descoperă unei oarecare femei din Cezareea, pe nume Amia, faptul că pruncul născut înainte de vreme și rămas fără părinții trupești, are nevoie de grija sa. În momentul când Amia se duce să ia trupurile celor doi, găsește pruncul “luminos și vesel la față” - vedeți ce face prezența lui Dumnezeu - aduce lumină. Numele îi vine de la cuvântul “mama”, care în latină înseamnă “sân sau maică”, cuvânt pe care el îl rostește abia la vârsta de 5 ani și de unde Amia îi spune Mamant. De la început Mamant a fost un fervent mărturisitor al dreptului Dumnezeu, copil fiind el nelăsându-se înduplecat de lucrarea împăratului de a-l atrage la închinarea la idoli, chinurile sale începând de la vârsta de 15 ani.

Răbdarea tânărului a mers până la final, fiind astfel un exemplu pentru tinerii de azi de adevărată răbdare, credință, stăruință în învățătura cea bună și mântuitoare.

Biserica noastră îl prăznuiește în fiecare an la 2 septembrie, la începutul anului bisericesc, ca un exemplu demn de urmat de toți cei tineri și nu numai. În iconografie este pictat cu un miel în mâna stângă, ca semn al blândeții sale.

Lasă un comentariu