SCRISOAREA UNEI MAME

De vreți să știți de mine,

vă scriu că-s încă bine.

Doar obosesc puțin,

când urc spre casă,

iar inima îmi bate

mai tare, dar nu-mi pasă.

 

Să nu-mi purtați de grijă,

căci am prieteni buni

o pisicuță albă

și-n pomi vreo doi lăstuni.

La streașină au cuibul

vreo două turturele,

când n-am o carte bună,

vorbesc în gând cu ele.

 

Mai am prieteni dragi

vreo zece pițigoi.

Vin zilnic ciripind

aici pe măr, la noi.

 

Nu vă gândiți la mine,

că-s bine, am de toate,

doar ochii nu mai văd

până la drum, departe.

 

E-atâta pace-n casă,

că se aude-n cer

oftatul unor stele,

care se sting și pier.

Lasă un comentariu