* În timp ce simțul văzului mă convingea de posibilitatea unui model divin, simțul auzului îmi sugera posibilitatea unui ritm universal. Aerul însuși vibrează de muzică... cum ar fi posibil, cu toată această muzică revărsată fără încetare, să nu existe o “Melodie principală” și un “Maestru muzician”? “Dumnezeul nostru este mare Savant veșnic și totul în jurul nostru poartă marca puterii Sale creatoare. În frunză, în floare și copac, noi vedem amprentele Sale, cerul este vitrina glorioasă a puterii Sale. Pe uscat și pe mare, urmele lui Dumnezeu se văd clar”.
Beverley Nichols (1898-1983), autor, dramaturg, jurnalist, compozitor și orator. A scris peste 60 de cărți și piese de teatru. Pe lângă romane, mistere, nuvele, eseuri și cărți pentru copii, el a scris o serie de cărți non-ficțiune pentru călătorie, politică, religie, parapsihologie și autobiografie. A mai scris o serie de reviste, ziare, editoriale, de-a lungul vieții sale, cel mai lung fiind coloanele pentru un săptămânal londonez. Cărțile sunt scrise într-un mod poetic, cu limbaj bogat, creativ, evocând răspunsuri emoționale. A fost președinte al Uniunii Oxford și editor de Isis.
***
* Omule! - Ai nevoie de forța aceea care a creat întregul univers, care îl susține; făcându-le să vibreze în armonie cu forța care l-a făcut pe Dumnezeu să-și trimită Fiul în lume pentru mântuirea omului; Forța prin care un biet păcătos poate deveni sfânt într-o clipă; Forța care sfințește, vindecă, învie un suflet, făcându-i asemenea Lui Dumnezeu... Știi tu omule ce-i această forță despre care îți vorbesc? Iubirea! A iubi cu iubirea lui Dumnezeu înseamnă a acoperi căderea fratelui tău, a suferi împreună cu el, a câștiga inima lui prin dragoste și făgăduință. Înseamnă a dărui ceva din sufletul tău aproapelui.
Sîrbu Constantin (1905-1975), unul din marii preoți martiri ce au mărturisit credința ortodoxă în vremea prigoanei comuniste. Părintele martir Gheorghe Calciu, colocatar în celulă cu părintele Constantin spunea: “Se mișca încet, hieratic, cu vocea lui mică și domoală, asemenea unui sfânt părinte din secolul patristic, și când eram alături de el inima mea era în sărbătoare”. S-a născut lângă Galați, dintr-o familie săracă dar foarte credincioasă. Urmând firul unei vieți grele studiază Teologia, atât în Seminarul Teologic din București, cât și la Facultatea de Teologie din același oraș. Alături de părintele Toma Chiricuță, va petrece mulți ani și va dobândi foarte multă preoție și teologie. Este ctitorul Bisericii “Sf. Împărați Constantin și Elena” - Vergului din București. În anul 1954 este arestat și condamnat la opt ani și trei luni pentru “uneltire contra ordinii sociale”, pătimind în închisorile din Jilava, Dej, Poarta Albă, Salcia, Gherla și Aiud.
***
* Eminescu - Poetul nepereche afirma că omul îndepărtat de țara lui, de locul lui de baștină, este un om veșnic nemângâiat sufletește. Într-adevăr, oriunde s-ar afla acest om, gândul său este mereu “acasă” la ai săi, cei rămași la Vatra părintească; părinți, frați, surori și tați, cum spune poetul român, înstrăinatul nu mai găsește și nici liniștea sufletească nu și-o mai află. Cum nici golul din suflet nu și-l mai umple; nici dorul de foșnetul pădurilor, de zarea albastră a munților, de cântecul doinei, de unduirea grânelor sau de graiul străbun, nu se mai alină. Omul “desțărat” nu mai simte nici bucuria reală, ca prezență a Sf. Duh în inima sa. Căci roada Duhului Sfânt este bucuria, ne spune Sf. Pavel.
Adrian Hrițcu (1926 - 2013), Arhiepiscop al românilor ortodocși din Franța și Europa Occidentală. Revista “Lumină lină” - New-York, 2007
P.S. “Anii noștri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani, iar de vor fi în putere, optzeci de ani; și ce este mai mult decât aceștia, osteneală și durere (Psalm 89; 10-12).
