La Sângeorgiu de Mureș, în data de 9 februarie a.c., la bustul lui Constantin Romanu Vivu, realizat de sculptorul Ion Vlasiu, s-a comemorat trecerea a 171 de ani de la nașterea celui care avea să devină prefectul Legiunii a XII-a, română, a Revoluției de la 1848-1949. Evenimentul a fost organizat de Biserica “Sfinții Constantin și Elena”, Biserica “Sfântul Nicolae” și Asociația Culturală “Sfântu Gheorghe”. Slujba de pomenire a fost ținută de un sobor de preoți, preacucernicii părinți Eugen Bărăian, Gigel Roată, Cristian Stoica și Teodor Maior. La eveniment s-a vorbit despre viața și activitatea lui Constantin Romanu Vivu, în fața unei numeroase asistențe. Dar să ne amintim și câteva aspecte din viața acestui erou-martir. Constantin Romanu Vivu s-a născut în satul Pintic din județul Bistrița-Năsăud, în anul 1821, an în care a fost ucis mișelește Tudor Vladimirescu. La Revoluția Română de la 1848, Comitetul Național Român din Transilvania a decis organizarea a XV legiuni înarmate, pentru a înlătura administrația ungară și pentru a se apăra de efectele Dietei maghiare de la Cluj, de unire a Ardealului cu Ungaria, demers împotriva voinței românilor și sașilor. La 6/10 octombrie 1848, Constantin Romanu Vivu a fost numit prefect al Legiunii XII Mureș, care cuprindea 104 sate, pornind de la Târgu-Mureș, Teaca, Reghin, până la Toplița, pe Valea Gurghiului până la Lăpușna și pe Valea Beicii până la Urisiu de Sus. Din acest areal geografic au fost recrutați revoluționarii pentru Legiunea XII Mureș. Cu funcția de viceprefect l-a numit pe unchiul său, protopopul Ștefan Moldovan. Legiunea XII Mureș a fost organizată în 9 tribunate. Un tribunat cuprindea luptători recrutați de pe raza a 10-12 localități din prefectură. În Legiunea XII Mureș au fost recrutați peste 3000 de voluntari. După înăbușirea în sânge a revoluției, Constantin Romanu Vivu, în 1849, retras la Sânceni, aflat în drum spre Toplița, a fost prins, împreună cu alți câțiva revoluționari. Intenția a fost de a fi duși la Târgu-Mureș, apoi la Debrecen, pentru judecată, dar au fost uciși în mod barbar la ieșirea din Sângeorgiu de Mureș, în locul cunoscut “Căpâlna”, la data de 9 februarie 1849. După mulți ani, primul istoric care a dat informații despre acest erou martir al neamului românesc a fost academicianul Silviu Dragomir, într-un studiu intitulat “Un precursor al unității naționale, profesorul ardelean Constantin Romanu Vivu”. În locul unde a fost ucis prefectul Constantin Romanu Vivu, viceprefectul Ștefan Moldovan și alți câțiva revoluționari români, s-a ridicat un monument. Inițiativa i-a aparținut primarului de Târgu-Mureș, Emil Aurel Dandea, care a făcut publică vestea chiar în fața locuitorilor din Pintic. Drept consecință, din bugetul anului 1935 s-a alocat Comitetului, pentru edificarea statuii, suma de 50.000 lei. Pentru a finaliza lucrarea, în bugetele primăriei, la capitolul “construcții”, în anul 1936 și 1937, s-au alocat 164.224 lei. La data de 14 septembrie 1936, a avut loc inaugurarea monumentului. Serbarea ocazionată de dezvelirea monumentului, a fost organizată de Despărțământul ASTRA din Târgu-Mureș și Societatea “Tinerimea Română”, cu ocazia Congresului Orașelor. Lucrarea a aparținut arhitectului Cornel Șildan. La eveniment au participat oficialități precum V.G. Bârcă, subsecretar de stat, însoțit de reprezentanți ai diferitelor ministere, primarul Emil Aurel Dandea, prefectul Francisk Porubsky, autorități civile și militare, parlamentari județeni. A fost oficiat un serviciu religios, cu participarea corului Conservatorului municipal Târgu-Mureș, aflat sub conducerea maestrului Alexandrescu. Apoi monumentul a fost acoperit cu un uriaș drapel tricolor, după care, monumentul a fost dezvelit de doi subsecretari de stat. A urmat seria alocuțiunilor. Din partea ASTREI a vorbit profesorul Traian Popa. Reprezentantul studențimii mureșene, delegatul comunei Pintic, tânărul Focșa, poetul Moraru. Tot cu acea ocazie, izvorul din apropiere denumit “Sándor János” a fost botezat “Izvorul Constantin Romanu”, pe frontispiciul clădirii așezându-se o placă de marmură cu denumirea izvorului. Monumentul a fost distrus complet, prin dinamitare, în toamna anului 1940, de trupele horthyste și nu a mai fost refăcut niciodată.
