Indubitabil, dezvoltarea Industriei Chimice a orașului Târnăveni, cu influențe faste pentru Industria Chimică românească, după anul 1950, se datorează unirii celor două mari Societăți Industriale “NITROGEN” și “MICA”, “părintelui” acestora ing. I. Giugurtu. Unirea acestora în anul 1948, după cel de-Al Doilea Război Mondial, dă naștere “Combinatului Chimic Târnăveni”, cel mai mare combinat chimic din țară, deservit la început de ingineri, maiștri și meseriași de mare valoare, proveniți de la cele două societăți: Director, Grădinaru Nicolae (1950-1952), Frank Dezideriu, contabil șef (1949-1953), Mureșan Ioan, inginer șef (1949-1952), Joandrea Ioan, director (1952-1955), Botoroaga Vasile, inginer șef (1952-1953), Creangă Vasile, director tehnic (1954-1958), Butaru Alexandru, inginer șef (1953-1958).
Traiectoria dezvoltării continue, modernizării și eficientizării combinatului, începând cu anul 1950 și până în anul 1990, a fost pe etape, ascendentă și progresivă, prin obiective de retehnologizare, raționalizări, inovație și investiții. Iată doar câteva dintre ele:
- 1951: Modificarea cuptorului numărul trei conceput pentru fabricarea feromanganului și adaptarea acestuia pentru fabricarea carbidului.
- 1952: Instalația de fabricare a NITROXANULUI și instalației de electroliză a clorurii de sodiu completată cu celule de tip Solvay.
- 1954: Compartimentul gresie profilat pe cărămidă antiacidă, inele Raschig și articole de gresie necesare industriei chimice și nu numai.
- 1955: Instalația de superfosfat de calciu.
- 1957: În premieră națională, policlorură de vinil.
- 1958: Instalația de sulfoaluminat de calciu.
- 1961: Înlocuirea transformatoarelor Monofazice de la cuptoarele I și II de carbid cu transformatoare trifazice.
- 1962: A fost preluată secția de fabricare a hârtiei fotografice.
- 1964: Cuptoarele I, II și III de var. O nouă instalație de fabricare a bicromatului de sodiu (proiectant inginer Ursescu, fost șef secție bicromat).
- 1968: Instalația de oxid de zinc.
- 1974: Fabricarea sărurilor de bariu.
- 1975: Instalația de antidăunători pe bază de sulf.
- 1984: Instalația “FORMOXAL” (Formiat de sodiu, acid formic și oxalic).
- 1985: Instalația de sulf insolubil în ulei și apoi sulf muiabil.
- 1985-1988: Instalația de freoni.
În categoria dezvoltărilor Tehnice și a capacităților de producție, câteva dintre aceste obiective au constituit premieră națională. A fost posibilă, de asemenea, organizarea unor compartimente de cercetare, proiectare și dezvoltare, cu un aport important în dezvoltarea combinatului. Prin contribuția specialiștilor au fost realizate multe lucrări, vizând reducerea consumurilor specifice și a cheltuielilor de producție. Multe dintre tehnologiile aplicate inițial, la Târnăveni, pe instalații sau stații pilot au fost preluate și dezvoltate la unele instalații construite în țară (amoniac, superfosfat, policlorură de vinil și altele).
În anul 1969, dată fiind importanța economică, organizatorică și mărimea Combinatului Chimic Târnăveni a fost înființat “Grupul Industrial de Chimie Târnăveni” care cuprindea: “Uzinele de produse sodice Ocna Mureș”, “Uzinele Chimice Turda”, “CARBOSIM” Copșa Mică. Ulterior, prin comasarea celor două grupuri industriale de chimie organică din țară, s-a creat “Centrala Industrială de produse organice” cu sediul la Râmnicu Vâlcea, din care făcea parte și Combinatul Chimic Târnăveni, directorul general al centralei devenind inginer ROȘCA BUJOR, fostul director general al Grupului Industrial de Chimie Târnăveni, după aceea promovat ca ministru adjunct la Ministerul Industriei Chimice.
(Va urma)
Foto: Combinatul chimic din Târnăveni, în perioada de dezvoltare accelerată
