LA MOARTEA UNUI OM

În orice împrejurare, moartea aduce cu sine multă întristare. Iar dacă acel OM ți-a fost rudă apropiată sau un prieten tare drag ție și alor casei tale, atunci jalea este și mai mare. Este și cazul fratelui meu, Vasile Vulcan, din Mediaș, cel care, mai ieri, când se crăpa de ziuă, a prins a călători în Ceruri, nedându-ne răgaz a ne lua rămas bun. Amintirea lui dragă mereu ne va fi vie în minte și în suflet! Ne gândim că dacă ar fi aflat de moartea profesorului lor de istorie, mulți dintre foștii lui elevi ar fi venit la cernita lui îngropăciune din Cimitirul Agnitei.

Rămas bun, FRATE, îți spune printre lacrimi și suspine cronicarul-gazetar Ioan Vulcan-Agniteanul! Cel care ar fi dorit să scrie orice altceva, nu și despre dureroasa despărțire de fratele său mai mare. Pentru că dacă ar mai fi avut încă o fărâmă de viață, atunci, luni, 24 februarie, ne reîntâlneam cu toții la împlinirea vârstei mele de 85 de ani, pentru că în data de 27 aprilie să sărbătorim cele 89 de primăveri ale sale. Dar a fost să fie precum spusa înțeleaptă a mamei tatălui celor trei frați: Vasile, Victorița și Nelu: „Așa a fost vrerea Domnului!"

Familile îndoliate: Vulcan, Cornea, Popovici, Morar, Gomboș, Ropotin, Moldovan, Însurățelu, Jalea, Bulat, Muller, Rehner, Borghină, Beu, Șerbu, Zoliay, Craina, Maier, Vodă, Șuteu, Pașcanu, Micheu, Roșca și Nistor, Radio România Actualități și Antena Satelor, precum și Studioul Regional Târgu-Mureș.

Lasă un comentariu