În ultima vreme, domnul guvernator Isărescu a ieșit cu comunicate, susținând că pensiile nu pot fi modificate cu 40% deoarece bugetul nu permite și ar trebui să facem împrumuturi etc. Cu toate că, în fond, toate teoriile economiștilor se bazează pe presupuneri care încep cu „dacă". Dânsul susține că dacă vrem să plătim această majorare, va trebui să ne împrumutăm. Eu nu o să încep cu „dacă", ci cu „se poate", dacă gândim altfel. Deocamdată următoarele rânduri sunt numai retorice, însă sunt adevăruri, care este bine să fie cunoscute. Majoritatea susținerilor pe care le fac marii analiști economici sunt bazate pe presupuneri. Prima și cea mai importantă presupunere fiind BUGETUL.
Nimeni nu contestă că aceasta este o dorință spusă la începutul anului bazată pe experiența unora, pe statistică etc. Această presupunere poate fi îndeplinită, în cazul în care avem creștere economică, dar tot așa poate să nu se îndeplinească și avem scădere economică. Îndeplinirea sau neîndeplinirea acestei presupuneri este strict în sarcina guvernului, care trebuie să ia măsuri în ajutorul economiei (HG, OUG, legi etc.).
În aceste condiții, responsabilitatea celor cu funcții guvernamentale, sau alți responsabili (BNR), este să nu se autopronunțe, dacă nu au certitudini, provocând panică prin previziunile pe care le susțin și de care chiar ei sunt responsabili, dar nu sunt siguri. Și atunci emit presupuneri: domnul Cuțu, acum câteva zile a susținut că acum este bine, „dar dacă o să fie o criză în toamnă?". Dar dacă domnul Cuțu ar fi schimbat din funcția de ministru și va fi transferat liftier la ministerul muncii?
În concret:
- o creștere cu 4,5% din 1.100 miliarde este, în conformitate cu aritmetica, de 49,5 miliarde;
- pentru o creștere a valorii pensiilor cu 40% este nevoie de circa 31,2 miliarde de lei;
- un lucru elementar care nu se spune (dacă nu știu e rău, dacă știu e și mai rău) este faptul că pensiile reprezintă circa 7% din bugetul total. Rezultă că restul de 93% este repartizat pentru altceva (SRI, SPP, partide, ONG, investiții, agenții etc.), respectiv circa 1.023 miliarde. O creștere cu 40% a pensiilor are nevoie de 31,2 miliarde, ceea ce înseamnă 3% din 1.023 miliarde.
Dacă suma de 1.023 miliarde se împarte la celelalte 300 poziții, rezultă că unul din cele 300 sectoare va primi 3,41 miliarde. 3% din 3,14 miliarde reprezintă circa 110 milioane. Oare aceste sectoare nu pot renunța fiecare la 110 milioane în favoarea pensionarilor? Pare mult pentru sectoarele care au un buget mic, dar sunt multe care primesc miliarde și care cu ușurință pot reduce aceste cheltuieli. În acest fel scad sumele la care ar trebui să renunțe celelalte.
Încă o dată precizez că ultimul exemplu se referă la cazul în care creșterea economică este 0. În acest caz, ce păzește guvernul? În cazul în care bugetul crește cu 4%, celelalte sectoare primesc aceeași sumă prevăzută în actuala formă a bugetului, plus încă 18,3 miliarde.
