John nu putea să suporte sub nicio formă pisicuța ce se aciuase pe lângă casa sa și a familiei sale. Toți cei din casă o iubeau însă pe Kitty, pisica ce își găsise adăpost în sânul familiei lui John, iar ea era răsfățată de cei doi copii și de soția lui John. Într-o zi, bărbatul s-a decis să ia pisica și să o ducă undeva la vreo 20 de kilometri depărtare de casă și să o abandoneze într-un parc. Planul său era secret pentru că nu își dorea ca familia lui să îl bănuiască de o asemenea faptă. Când a ajuns înapoi acasă, bărbatul vede pisica cum se plimba nestingherită pe terasa casei. În următoarea zi, John s-a hotărât să ducă pisica la o distanță și mai mare de casă și să o lase acolo. Povestea s-a repetat. Când a ajuns acasă, pisica l-a întâmpinat. Bărbatul a continuat să ducă pisica în fiecare zi tot mai departe de casă, însă atunci când se întorcea, Kitty era deja înapoi acasă. În cele din urmă, bărbatul s-a decis să ducă pisica pe un drum întortocheat, a trecut peste un pod, a luat-o pe un drum la dreapta, apoi pe un alt drum la stânga, din nou la dreapta și tot așa până când a ajuns într-un loc pe care l-a considerat potrivit și suficient de departe de casa lui. A lăsat pisica acolo și a plecat. Peste câteva ore, bărbatul își sună soția și o întreabă: „Jen, pisica este acolo?” „Da”, spune soția. „De ce întrebi?” „M-am rătăcit și am nevoie de pisică să mă îndrume înapoi spre casă!”, i-a spus John soției sale.
