MINISTRUL AGRICULTURII, ADRIAN OROS, RĂSPUNDE ÎNTREBĂRILOR PRESEI, LA CONFERINȚA DE PRESĂ DE LA AZOMUREȘ

Distribuie pe:

La conferința de presă de la Combinatul Chimic „Azomureș" din data de 21 februarie a.c., prilejuită de vizita de lucru a ministrului Agriculturii, Adrian Oros, domnia sa a răspuns întrebărilor presei. Vă redăm câteva dintre ele.

- În caz că se vor scumpi îngrășămintele chimice, ar putea fi subvenționate?

- Măsurile acestea de minimus, și acelea de sprijin, sunt măsuri pe care trebuie să le gândești foarte bine, să le fundamentezi. Nu se pot acorda numai unui agent economic subvenții. Se adresează în primul rând beneficiarilor, respectiv, fermierilor. Trebuie notificate la Comisie, și asta durează. Or, noi trebuie să rezolvăm lucrurile cât mai repede. Nu este vorba numai de situația de la Azomureș, ci de toate consecințele negative ale Ordonanței 114, pentru că, sunt atacate mai multe domenii afectate: sistemul financiar, domeniul bancar, Telecom-ul și altele. Dacă situația se va înrăutăți și lucrurile vor lua o turnură negativă, vom gândi și o variantă de minimis, de ajutor în procurarea fertilizanților. Sperăm să nu ajungem acolo, pentru că sunt multe alte domenii unde Ministerul Agriculturii trebuie să sprijine fermierii. Noi acum fiind într-un an important în care lucrăm la Programul Național Strategic, în care gândim cum să se cheltuiască cele aproape 21 miliarde de euro pe următorii 7 ani. Deocamdată avem negocieri, atât la nivelul miniștrilor, dar și la nivelul șefilor de stat și de guverne, apoi, negocieri destul de dure în Parlamentul European, privind această politică agricolă comună și privind cele două elemente de noutate. Noi, ca și minister, dorim ca această nouă politică comună să fie prietenoasă cu mediul, să fie prietenoasă și cu fermierii, cu agricultorii. Dorim ca toate aceste măsuri care se cer în plus să și fie finanțate substanțial, pentru că, altfel, va fi foarte greu să-i lămurim pe cei care activează în agricultură să acceseze aceste măsuri, dacă nu vor fi sprijiniți consistent din punct de vedere financiar și riscăm să pierdem acele sume care vor fi dedicate acelor măsuri de climă și mediu și nu vor fi accesate de către fermieri.

- Aveți în vedere adaptarea agriculturii la schimbările climatice?

- Bineînțeles. Cei care lucrează în agricultură se adaptează singuri, fără intervenția Ministerului Agriculturii. Noi trebuie să venim doar cu măsuri de sprijin, de finanțare, pentru a-i ajuta. Ei se pliază foarte bine la tot ce se întâmplă în domeniul lor de activitate, inclusiv legat de această schimbare climatică. Ministerul nu impune nimic. Vom insista pe domeniile pe care le vom considera că există posibilitatea ca agricultorii noștri și cei care activează în industria alimentară să devină competitivi, astfel încât să schimbăm această paradigmă. Vedeți, noi ne lăudăm de ani de zile că suntem grânarul Europei. Dar noi nu facem altceva decât să exportăm subvenții. Adică: avem exporturi de materii prime, în general cereale și animale vii, și importăm materie procesată, cu valoare adăugată foarte mare. Începând din anul 2015, practic, balanța comercială este deficitară. Deficitul pe 2018 a fost de peste un miliard de euro. În primele luni ale anului 2019, doar până acolo avem datele, sunt 988 milioane de euro deficit comercial. Prin măsurile pe care le vom finanța consistent și direcționat în noul Program Național Strategic, dorim să schimbăm această paradigmă în care să exportăm subvenții, și să finanțăm în primul rând calitatea, procesarea, depozitarea, zootehnia cu valoare genetică superioară, pentru a fi vandabilă la prețuri competitive și în primul rând să sprijinim ferma de familie. Aici este un pericol foarte mare. Noi, țările din această zonă, avem o particularitate. Sunt câteva sute de ferme, foarte mari, și probabil cele mai mari ferme din lume. Multe dintre ele exportă subvenții, adică materie primă neprocesată. Avem peste 790.000 ferme de subzistență, adică gospodăriile populației, și doar câteva mii de ferme de familie, care, în toată Europa și peste tot în lume, constituie osătura principală a agriculturii. Sunt cele mai stabile și mai potrivite pentru agricultura din România și ele vor reuși pe termen lung să păstreze inclusiv tot ceea ce înseamnă viață rurală și dezvoltare rurală.

- Există vreun plan de adaptare la condiții climatice, cum ar fi în caz de secetă?

- Sigur că există. Există un program, începând din 2015, legat de irigații. Este un program național de irigații, unde peste 2,2 milioane de hectare sunt irigate. Lucrările sunt undeva la 40% din ceea ce s-a propus în anul 2015. Aici mă refer la infrastructura principală de irigații. Programul l-am prelungit până în anul 2023, astfel încât, toată infrastructura principală să fie reabilitată, cu bani de la bugetul național. În paralel, există programe europene și măsuri pe care le vom întreprinde și în viitorul program național strategic în așa fel încât și infrastructura secundară, adică infrastructura de care beneficiază fermierii, să poată fi reabilitată, și apa să ajungă peste tot unde este nevoie. În paralel, vom prinde în Programul Național Strategic, pentru că în ultima perioadă, din păcate, nu a fost o prioritate, și un program de desecări și de combatere a eroziunii solului. Vom prinde și acele măsuri, mai ales că prioritatea aceasta legată de „Green deal" ne dă posibilitatea să ne orientăm cu așa sume consistente și în acest domeniu.

- Programul pentru usturoi, se mai menține? Este vreo noutate?

- Programul pentru usturoi continuă, ca și anul trecut, dar am alocat sume mai mari. La programul „tomata" am adus câteva îmbunătățiri, în sensul că, nu dorim să beneficieze de acel program decât cei care într-adevăr cultivă tomate, în spații protejate, nu doar cei care depun dosare. În anii trecuți, mi-au semnalat-o directorii direcțiilor agricole județene. La prima și singura întâlnire pe care am avut-o cu ei la începutul acestui an, mi-au spus că în foarte multe cazuri au găsit fraude legate de acest program și foarte greu l-au putut monitoriza. De aceea, noi am perfecționat acest program, în care am spus că cei care verifică, să facă două verificări, să fie o filă de la registrul agricol acolo, care să demonstreze o realitate și să-și asume răspunderea cei din primăria respectivă, cum că, cetățeanul aparținând acelei comune chiar are suprafața respectivă. Vor fi verificați de două ori, de la cei de la Direcția Agricolă, cu scopul de a avea încredere în produsele românești. Apar tot felul de zvonuri, legate de prezența reziduurilor la produsele agricole românești, zvonuri care răzbat foarte ușor și în presă. Am impus condiția ca fiecare beneficiar al acestei măsuri să aibă un registru privind tratamentele cu substanțe de protecție a plantelor: ce substanțe a folosit, de unde le-a procurat, să dețină factură de achiziție a substanței chimice, iar cei de la Autoritatea Națională Fitosanitară să facă instruire, în prima fază, atunci când sunt preluate dosarele și apoi să le și verifice. În opinia mea, nu va fi foarte greu, pentru că sunt doar anumite zone legumicole tradiționale, maxim în 7 județe se întâmplă acest lucru. Sunt comune cu câte 5.000 de beneficiari, așa că, cei de la Direcțiile Agricole Județene și de la Autoritatea Națională Fitosanitară se vor deplasa la primării să preia dosarele, să facă instruirile și verificările. Este mult mai simplu să fie la primărie câțiva angajați ai direcției agricole județene pe o perioadă de câteva zile, decât 5.000 de oameni să se deplaseze la direcțiile agricole. Noi am finanțat în continuare acest program, deși, am văzut, unii ne acuză că suntem împotriva programelor de sprijin a legumelor românești. Dimpotrivă. Le-am perfecționat. Le-am finanțat anul trecut, în decembrie, când am alocat o sumă consistentă. Am mărit suma alocată la 62 milioane de euro pentru „pogramul tomata". Acum, pentru ciclul întâi, am alocat 40 milioane de euro. La rectificare vom finanța și ciclul doi. Dar, mă repet, e necesară o monitorizare mai atentă, atât din punctul de vedere al veridicității acestor dosare, cât și din punct de vedere a calității tomatelor, pe de o parte, pe de alta, majoritatea legumicultorilor ne-au spus și ne-au cerut ca de la anul să avem un program pentru legume în spații protejate, nu neapărat pentru o legumă în spațiu protejat. Au dreptate, pentru că în România se consumă și alte legume. Suntem în situația în care fermierii din România beneficiază de subvenții mult mai mici decât fermierii din alte țări din Uniunea Europeană și chiar decât media europeană. Acest proces de convergență este astfel gândit, ca abia în 2026 România să ajungă la media europeană, care acum este de 266 de euro pe hectar. Noi în România, în anul 2019, am avut, undeva, la 195 de euro pe hectar. Noi ne dorim, și asta i-am cerut și președintelui Johannis, grăbirea procesului de convergență, pe de o parte, pe de alta, alocarea unei sume consistente pentru Pilonul II, pentru dezvoltare rurală. Există această discuție, veche, de aproape un an și jumătate, privind plafonarea subvențiilor. Și cei din Comisia Europeană doresc plafonarea la 100.000 de euro, sigur, după ce sunt deduse cheltuielile privind munca. Noi avem și susținem o poziție comună cu țările din sud-estul Europei, ca această plafonare să fie voluntară, adică fiecare stat să decidă, după ce face o analiză socio-economică în domeniul agriculturii, de unde să înceapă nivelul acestei plafonări, iar banii care rămân să fie redistribuiți către fermele mai mici. Noi, dacă vom fi nevoiți să facem această plafonare, cu banii care vor rămâne, având mai multe scenarii, le vom distribui către fermele familiale, pentru a întări acest tip de fermă. Deocamdată sunt doar negocieri. Noi susținem plafonarea voluntară. Avem și o a doua variantă, o plafonare la 300.000 de lei. Pe acest scenariu sunt afectate vreo 80 și ceva de ferme, cu toate cele peste 800.000 de ferme.

- Discuțiile se poartă la anul de referință?

- Da, cerem anul de referință, pentru că raportările suprafețelor au crescut foarte mult din anul 2016, an care este luat de referință pentru calculul Comisiei, până în 2019. Și atunci, iarăși, una din cererile noastre este aceea de a se lua, ca an de referință, ca suprafață pentru care se iau subvențiile, cu datele din 2019. Asta este încă o cerere de-a noastră. Repet, cel mai important este că trebuie să negociem împreună, în grup, iar asta se va întâmpla luni - 24 februarie a.c. -. Din păcate, eu nu voi participa la dezbateri pentru că trebuie să rămân în țară pentru votul pe investitură, investirea Guvernului, care se va petrece în aceeași zi. Luni va merge un secretar de stat la discuții. Împreună cu ministrul polonez, am organizat o întâlnire la Varșovia, în care am invitat 8 țări din zonă. Am încercat să atragem și Austria de partea noastră, să avem o poziție comună și să obținem ceea ce ne dorim să negociem. Și noi dorim să păstrăm sprijinul cuplat și ajutor național tranzitoriu, în așa fel încât să venim cu surplus pentru fermierii din România.

- Ce alte probleme v-au fost semnalate din partea conducerii Azomureș, în afară de cele aplicate de OUG 114 din 2018?

- Doar asta, fiindcă, în rest, am văzut că și-au rezolvat multe din problemele pe care le-au avut. Eu sunt pentru prima dată la Azomureș, este prima mea vizită aici. Am văzut că au făcut eforturi foarte mari și legat de cerințele de mediu, de protecție a muncii. Principala problemă cu care se confruntă, dar repet, nu numai Azomureș este în consecința asta nefastă a OUG 114, care a oprit, practic, liberalizarea prețului la gaz, a crescut foarte mult prețul la gazul românesc, iar din câte am înțeles, aproape 60% din costuri este impactat de prețul gazului-metan. Asta va afecta foarte mult producția de fertilizanți la Azomureș. Probabil, vor fi nevoiți să reducă activitatea. Asta înseamnă importuri mai mari, iar imediat după aceea vor crește și prețurile, pentru că piața așa funcționează. Cei care beneficiază de aceste îngrășăminte vor fi cei care vor suferi, în prima fază: fermierii, agricultorii, apoi noi, cei care cumpărăm produsele. Toate aceste creșteri se vor regăsi în produsul final.

- În programul de lucru aveți o ședință la Prefectură.

- La Prefectură mă voi întâlni cu doamna prefect și cu conducerile deconcentratelor de la Ministerul Agriculturii, după care vom avea o întâlnire cu fermierii, cu Federația Crescătorilor de Bovine, care produc lapte. Vom avea apoi o vizită la o fabrică de lapte, probabil, cea mai mare fabrică de lapte cu capital românesc din România, și care are și un produs înregistrat la nivel european. Este vorba de Fabrica de Lapte din Ibănești. În final, vom avea o intâlnire cu toți agricultorii din județ.

- Sunteți medic veterinar de profesie și profesor universitar la Universitatea de Agronomie și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Cum vedeți implicarea învățământului în educația fermierilor, având în vedere că învățământul agricol a ajuns la pământ?

- Cea mai mare problemă a tuturor celor care au activități, mai ales în domeniul privat, este lipsa personalului calificat și responsabil. Situația asta o regăsim peste tot. Toată lumea caută oameni pregătiți și responsabili. În agricultură se resimte foarte mult acest lucru. Învățământul profesional și liceal agricol a fost pus la pămând deja demult. Singura soluție realistă, pe termen foarte scurt, este învățământul dual. Adică, toată pregătirea practică trebuie să se desfășoare acolo unde doresc elevii și unde se dorește ca la nivelul unor licee să se facă clase cu profil de agricol, pregătirea practică trebuie făcută în ferme, în fabrici de procesare, acolo unde se lucrează cu tehnologia din anul 2020 și unde, în momentul când termină, elevul respectiv este angajat, chiar a doua zi, iar diploma pe care a obținut-o este acoperită de competență. Noi am început acest lucru. Împreună cu Ministerul Agriculturii, Azomureș și mai mulți fermieri, am făcut la Râciu o clasă pe acest sistem dual, pe care nu l-am inventat noi. El funcționează în toată Europa. Tot învățământul tehnic, profesional, la orice nivel, inclusiv cel universitar, se face între instituția de învățământ și un agent economic important care este pe piață și poate să-ți ofere capacități de instruire practică pe care niciodată nu o să le ai într-o instituție de învățământ. Costă puțin, iar efectele sunt imediate.

Lasă un comentariu