* “În spațiul cosmic ai senzația reală că în univers există ordine, există o anumită succesiune logică a anumitor procese care se petrec acolo și că această ordine este indusă de ceva care nu depinde neapărat de pământ - e o forță universală. Această forță, această energie, pe care o percepi în spațiul cosmic, poți s-o definești oricum – poți să-i spui Dumnezeu, poți să-i spui Allah sau Buddha. În mod sigur există un Dumnezeu unic al universului, materializat în diferite forme. Prin participarea la misiunea româno-rusă soyuz 40, din perioada 14-22 mai 1988, s-a deschis calea tradițiilor de contribuție a românilor la zborul omului printre stele, la exploatarea universului și apropierea de Dumnezeu”.
Dumitru Prunariu (1952-), la 14 mai 1981 a devenit primul și singurul cosmonaut român care a zburat în spațiul cosmic. A participat la misiunea Soyuz 40 din cadrul programului spațial “Intercosmos” și a petrecut în spațiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute. Este de profesie inginer aeronautic. A fost pe rând ofițer inginer în cadrul Comandamentului Aviației Militare, șef al Aviației civile române, președinte al Agenției Spațiale Române, ambasador al României în federației Rusă, președintele Consiliului de ne-militarizare a spațiului cosmic din cadrul ONU. În prezent are gradul de general-maior în rezervă. Este Doctor Honoris Causa la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca.
***
* “La ce servesc lucrurile? La ce servesc arborii în fața noastră și întinsurile și apele, atâta vreme cât nu le organizăm? Ele sunt tot atâtea obstacole pentru noi, zidurile grele și înalte ale lumii. Dar cât de ușoare devin când inima ți se deschide și crezi, de pildă, în Dumnezeu și-l vezi peste tot. La sfârșitul fiecărei părți din lume și al lumii întregi stă veșnicia lui Dumnezeu”.
Constantin Noica (1909-1987), poet, eseist, publicist, filosof, scriitor; lucrează ca profesor al lui Nae Ionescu, iar facultatea de Filosofie și Litere din București o termină cu teza: “Problema lucrului în sine la Kant”. În anul 1958 este arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964.
Ultimii ani din viață îi petrece la Păltiniș lângă Sibiu, loc care devine unul de pelerinaj pentru admiratorii și discipolii săi. A fost înmormântat pe 6 decembrie 1987, la Schitul Păltiniș, și după dorința sa, slujba a fost oficiată de Mitropopitul Ardealului, Antonie Plămădeală.
***
* “Dumnezeu este o enigmă, este chiar enigma enigmelor. Dar el este în același timp pentru noi cel mai mare izvor de lumină, de bucurie și de sens permanent inedit. Această enigmă nu este negația cunoașterii, ci ea poate fi forma maximă a inteligibității”.
Vasile Băncilă (1897-1979), profesor, filosof, pedagog, eseist, filosof creștin, metafizician, orator, memorealist, epistolier. Este numit de istoricul filosofiei românești Bagdasar “cel mai fecund creator”. Stilul scrierilor sale este, după mărturisirea lui Nichifor Crainic, unul “curat, nealambicat, dintr-o profundă onestitate intelectuală și a unei nealterate purități sufletești”. Titluri din opera sa: Duhul sărbătorii, Lucian Blaga, energie românească, Aforisme, Paraaforisme, Spațiul Bărăganului, sunt cărți care vorbesc de la sine despre Vasile Băncilă, ca una din comorile intelectualității românești.
***
* “Cel ce va proslăvi pe Dumnezeu, și Dumnezeu va proslăvi pre dânsul, și aici, și întru Împărăția Ceriului; Iar cel ce nu va proslăvi pe Dumnezeu, ci-și va proslăvi puterea și înțelepțiia Sa, acela de Dumnezeu nu va fi proslăvit”.
Neagoe Basarab (1481-1521), domn al Țării Românești între 1512-1521. A călătorit mult în Europa centrală și Imperiul Otoman. A încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma, și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. Este ctitorul complexului monahal și al bisericii monument din Curtea de Argeș. Este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, scrisă în slavonă, dar tradusă de cineva în română, în anul 1654.
