• „Marele matematician elvețian Leonhard Euler este autorul unei formule matematice, care dovedește că există Dumnezeu. O anecdotă celebră, inspirată din argumentele filosofice ale lui Euler, referitoare la religie, este datată din timpul când activa la Academia din Sankt Petersburg. Filosoful francez Denis Diderot vizita Rusia, la invitația împărătesei Ecaterina cea Mare. Împărăteasa era alarmată de faptul că filosoful, prin argumentele sale ateiste, putea să influențeze negativ pe unele persoane de la curtea imperială. Diderot a fost informat că există un matematician care demonstrează matematic existența lui Dumnezeu. Leonhard Euler a fost adus în fața asistenței și a demonstrat matematic existența lui Dumnezeu. Diderot, surprins de demonstrația făcută și de hohotele de râs ale asistenței, a cerut împărătesei să plece din Rusia, ceea ce s-a și întâmplat".
Leonhard Euler (1707- 1783), unul din cei mai importanți matematicieni din istorie și cel mai mare matematician al sec. al XVIII-lea. El este matematicianul cu cea mai întinsă operă din istorie, potrivit unei analize făcute de prof. român Ion Chițescu. La vârsta de 13 ani s-a înscris la Universitatea din Basel, cu scopul de a se pregăti pentru o carieră teologică și filosofică, dar până la urmă a optat pentru matematică. În anul 1723 a absolvit Facultatea din Basel, obținând titlul de master în filosofie. În 1727 a primit marele premiu la un concurs al Academiei din Paris, dedicat modalității optime de aranjare a catargelor la un vapor. În cariera sa a obținut de 12 ori premiul Academiei din Paris. În anul 1727, la vârsta de 20 de ani, și-a susținut teza de doctorat, cu titlul „Despre acustică". Din cauza muncii extenuante, la vârsta de 28 de ani și-a pierdut vederea la ochiul drept. La propunerea lui Frederic cel Mare al Prusiei merge la Academia de la Berlin, unde va locui timp de 25 de ani, perioadă în care scrie peste 380 de articole și 200 de scrisori pe teme științifice și a publicat 2 cărți de analiză matematică. Moare la vârsta de 76 de ani, în anul 1783, la Sankt Petersburg.
***
• „Un explorator științific nu poate deveni ateu, căci nimeni ca el n-a putut privi atât de profund în atelierul lui Dumnezeu și n-a putut admira înțelepciunea Sa eternă; el nu poate decât să-și plece genunchii în fața măreției Spiritului Divin".
Heinrich Modler (1794-1874), astronom german, autorul primei hărți a Lunii. În anul 1840 ajunge în Estonia, în calitate de director al Observatorului Dorpat. El a format ideea curioasă că „Alcyone" (Eta Tauri) a fost vedeta situată în centrul galaxiei.
***
• „Nu cunosc altă credință și refugiu decât credința în Dumnezeu. Fără această credință, care a făcut gloria omenirii, popoarele sunt ca niște turme care se luptă sfâșiindu-se între ele...".
George Sand (1804-1876), scriitoare și feministă franceză. În anul 1848 devine colaboratoare a Guvernului Provizoriu. Își publică „Autobiografia" și, până în anul 1876, aproape în fiecare an predă editorilor câte un roman sau o piesă. A lăsat în urma ei o operă strălucitoare, fiind condusă pe ultimul drum, în anul 1876, de Flaubert și Dumas fiul. De reținut că ea a avut în anul 1836 o idilă cu celebrul compozitor și pianist polonez, Frederic Chopin, pe care îl cunoaște prin intermediul muzicianului Franz Liszt.
