PRUNCII, TINERETUL, BĂTRÂNII ȘI... POSTUL

* “Creștinilor! - De veți ierta oamenilor greșealele lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc;

Iar de nu veți ierta oamenilor greșealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșealele voastre.

Când “postiți”, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele ca să arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun vouă: Și-au luat plata lor.

Tu, însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu arăți oamenilor că postești, ci Tatăl tău, Care este în ascuns, îți va răsplăti ție.

Nu vă adunați “comori” pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură.

Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta.” (Matei-6. 14-21).

***

* “Postul” sporește bunătatea casei, e mama sănătății, educator al tinereții, podoabă pentru bătrâni, însoțitor bun drumețului, tovarăș demn între soț și soție.

(Sfântul Vasile cel Mare - “Arhiepiscopul Cezareii Capadociei”).

***

* “Postul” ne face asemenea îngerilor; ne face să locuim cu drepții lui Dumnezeu; ne înțelepțește viața. Pentru ca postul să fie bine primit și vrednic de laudă, nu-i de ajuns numai să ne înfrânăm de la mâncăruri; trebuie să postim post primit și bine plăcut lui Dumnezeu. Iar “postul adevărat este înstrăinarea de păcat, înfrânarea limbii, oprirea mâniei, îndepărtarea de pofte, de bârfeli, de minciună, de jurământul slab”. Lipsa acestora este adevăratul post. În ele stă postul cel bun. Prin post, Profetul Ilie a închis cerul trei ani și șase luni. Ilie, când a văzut că oamenii din pricina belșugului se desfrânează, i-a făcut, prin foamete, să postească fără voia lor. Așa a stăvilit păcatul, care deja, se răspândise peste măsură. Deci, “prin post, Ilie a oprit înaintarea răului, ca un medic care folosește focul sau cuțitul pentru rănile trupului”.

***

* “Postul pune rânduială în popor” - Adoarme strigătul rău, alungă cearta, aduce la tăcere faptele rele, gonește din popor dezmățul, cântecele desfrânate, dansurile deșuchiate, râsetele dezmățate, potolește strigătele nefirești ale tineretului. Dacă poporul ar posti - ar domni pacea adâncă în lume; nu s-ar mai răscula popoare unele asupra altora; nu s-ar mai bate armatele între ele; nu s-ar mai făuri arme ucigătoare, nu s-ar mai construi tribunale, n-ar mai avea cine să locuiască închisorile, pădurile și casele n-ar mai avea hoți, orașele denunțători, iar mările pirați. Postul ne învață să ne înfrânăm nu numai de la mâncare, dar și să izgonească iubirea de arginți, lăcomia, precum și de orice păcat. Dacă aceste păcate nu ar fi, am duce o viață în pace deplină, de netulburare sufletească și de teama morții războaielor dintre popoare.

 

Lasă un comentariu