Într-o descriere foarte simplă, mărțișorul este un obiect de podoabă legat de un șnur alb cu roșu, împletit. În tradiția poporului nostru apare destul de timpuriu. El se serbează în prima zi a lui martie.
Există mai multe mituri referitoare la acest obiect la care ne referim astăzi. Unul din aceste mituri ne spune că, la un moment dat, Soarele coboară pe pământ în chip de fată preafrumoasă, fată care a fost furată de un zmeu, ținând-o prizonieră în palatul său. Lucrul acesta a produs panică în întreaga natură: păsările au încetat să mai cânte, copiii nu se mai jucau, lumea întreagă a căzut
într-o mâhnire cruntă. Într-o astfel de situație critică pentru omenire, un tânăr curajos, pornește în eliberarea fetei, luptându-se pentru aceasta cu zmeul. În cele din urmă, fata este eliberată, redând cerului lumina Soarelui. Cu toate acestea, tânărul, datorită luptelor purtate cu zmeul, deși primăvara venise, sângele i se scurse din vene, pe zăpadă încă prezentă pe pământ, lăsându-l fără suflare. În acele locuri au răsărit și vestitorii primăverii, adică ghioceii gingași, iar oamenii de atunci cinstesc memoria tânărului curajos, legând cu o ață două flori, una albă și una roșie. Culoarea roșie simboliza dragostea pentru frumos a tânărului, iar cea albă ghiocelul, vestitorul primăverii.
Originile lui, la noi în țară, sunt considerate anterior romanizării strămoșilor noștri daci. Cercetările arheologice, efectuate la noi în țară, au scos la iveală câteva amulete asemănătoare mărțișorului, datând din anul 6000 î. Hr. Documentar, mărțișorul este atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Fetele adolescente purtau la gât mărțișorul, în primele 12 zile ale lunii martie, urmând ca apoi să-l prindă în păr unde era păstrat până la sosirea primilor cocori, sau când arborii începeau să înflorească. În acest moment, mărțișorul era agățat în crengile copacilor, asigurând astfel un an productiv.
Astăzi, la fel ca toate celelalte lucruri, frumusețea și rostul mărțișorului parcă dispare datorită comercialului, uitându-se de simbolistica specifică lui.
Cred, cu tărie, că frumusețea mărțișorului este dată de dragostea sinceră pe care oamenii
trebuie să și-o arate, acum, la începutul primăverii calendaristice, în prima zi a lunii martie și nu neapărat de valoarea lui sau materia din care este confecționat (aur, argint, lemn, hârtie etc.).
Cu atât mai mult, anul acesta, pentru noi creștinii, care a doua zi după ziua mărțișorului începem pregătirea noastră duhovnicească și trupească pentru Învierea Domnului, dar și a noastră, trebuie să ne arătăm dragostea pe care o nutrim față de Dumnezeu, Creatorul Suprem, față de cei dragi ai noștri, față de mamele noastre, soțiile noastre, fiicele noastre, prietenele noastre etc.
Să oferiți, cu drag, mărțișorul persoanelor dragi dumneavoastră, să primiți cu bucurie sfântă acest simbol al dragostei și să purtați cu mândrie mărțișorul, ca semnul văzut al dragostei dumnezeiești, sădită de Însuși Dumnezeu în ființa noastră.
Bine ai venit primăvară dragă și te rugăm adu liniștea necesară acestui popor, credința sinceră a moșilor și strămoșilor noștri pe care parcă am pierdut-o un pic. Adu pace și bucurie întregii creații a Dumnezeului nostru! Amin!
