Pe măsură ce ne apropiem de alegerile locale sporește tot mai mult interesul târgumureșenilor față de starea municipiului reședință de județ. Spiritul critic crește în intensitate de la o zi la alta și, ca atare, se discută mai puțin despre ceea ce s-a făcut și mai mult despre ceea ce nu s-a făcut, iar vinovatul de serviciu pentru tot ceea ce nu s-a realizat este omul numărul unu din schema administrativă, adică primarul, asupra căruia sunt îndreptate toate tunurile celor care doresc să-i ia locul, mulți fără să se întrebe dacă au expertiza necesară, dacă merită sau sunt capabili de o asemenea funcție.
Suntem, și noi, de acord că un primar, oricare ar fi el, nu poate fi absolvit de neîmplinirile dintr-o comunitate, dar nici nu i se poate pune în cârcă toate acestea, pentru că, oricâte voturi ar fi avut la activ la alegeri, el nu e de capul lui. Pe de-o parte este “slujit” de serviciile din Primărie, de a căror competență și implicare depinde reușita multor proiecte, iar pe de altă parte de consilierii locali care dau girul acțiunilor sale, venind cu propuneri, cu îmbunătățiri sau cu obstrucționări, lucru care, din păcate, în cazul municipiului Târgu-Mureș se întâmplă cel mai adesea. Cu alte cuvinte, dacă municipiul Târgu-Mureș arată bine sau rău, dacă a progresat mai mult sau mai puțin pe calea prosperității și civilizației, o mare parte din tot ceea ce s-a întâmplat, fie că e vorba de vini sau merite, aparține consilierilor locali.
Ca inițiator al acțiunii de mare amploare, de europenizare rapidă a municipiului Târgu-Mureș și a județului, încă din perioada 1999-2000, în perspectiva aderării la Uniunea Europeană (2007), cu sprijinul prefectului de la acea vreme, dr. Dorin Florea, care a înființat celebra “Comisie mixtă județeană pentru asigurarea curățeniei, ordinii și liniștii publice”, devenit ulterior primar (strădanie cuprinsă în cartea “Bătălia pentru primăria Târgu-Mureș” ), nu mă pot declara mulțumit de stadiul în care s-a ajuns, ceea ce nu înseamnă a omite sau a șterge cu buretele peste multe lucruri care s-au întâmplat, și care în ultima instanță se regăsesc în nivelul de viață substanțial mai ridicat al târgumureșenilor care, trebuie să recunoaștem, beneficiem de un climat de conviețuire mult mai bun decât acum 20 de ani.
Dacă ar fi să facem o anumită caracterizare a stadiului în care am ajuns, putem spune că municipiul Târgu-Mureș este un oraș curat (într-o oarecare măsură), și civilizat (într-o oarecare măsură), dar în el nu pulsează prea puternic seva dezvoltării. Proiecte în această direcție au fost și sunt, dar au rămas mai mult pe hârtie sau la nivel de permanentă intenție, pentru că factorii politici locali nu s-au înțeles între ei, grija lor principală fiind cum să se boicoteze unii pe alții.
În această ecuație a confruntărilor sterile îi întâlnim ca protagoniști în mod deosebit pe consilierii locali UDMR, care la îndemnul mai marilor lor în decursul vremii, dar nu numai (Borbely Laszlo, Marko Bela, Frunda Gyorgy, Kelemen Hunor ș.a.), mereu cu funcții înalte pe la București, au blocat, în mod sistematic, încă din anul 2000, din prima legislatură a lui Dorin Florea, marile proiecte ale noii administrații pe motive pe care le știm cu toții.
La acea vreme am participat deseori la ședințele Consiliului local municipal și am avut posibilitatea să constat această permanentă și prostească ostilitate a consilierilor maghiari, atunci majoritari în Consiliu, spunând pe la colțuri:
“De ce să ajutăm noi administrația Florea și să nu implementăm aceste proiecte atunci când vom avea noi Primăria?”
Iată, de atunci au trecut 20 de ani și primăria Târgu-Mureș n-a venit la ei, cu toate încercările lor disperate, pentru că între anii 1992 și 2000 le-a aparținut și n-au făcut nimic pentru oraș. În schimb, modul lor de a acționa distructiv s-a perpetuat în diverse forme, el fiind la ordinea zilei și acum. Îmi aduc bine aminte de dezbaterile pe tema scoaterii căii ferate din mijlocul orașului și transformarea acesteia într-o importantă arteră rutieră, a drumului de legătură dintre cartierul Tudor Vladimirescu și Spitalul Nou, de centura ocolitoare a orașului, de realizarea unor parcări sub și supraterane, de acoperirea Pocloșului, de construirea unui Spital regional, de transformarea municipiului Târgu-Mureș într-un puternic centru de cercetare în domeniul medicinii și multe altele. Lucrări de investiții de mare anvergură, care, dacă ar fi fost realizate, ar fi constituit un beneficiu consistent pentru toți locuitorii orașului, români, maghiari și țigani, plasând astfel municipiul Târgu-Mureș pe o nouă treaptă a dezvoltării, modernizării și europenizării. Dar, din motivele arătate, municipiul Târgu-Mureș a pierdut competiția cu sine, dar și cu multe alte orașe ale țării, ratând o dezvoltare impetuoasă pe mulți bani europeni.
Cu un asemenea mod ostil și retrograd de abordare a problemelor de către legislativul târgumureșean, locuitorii acestei urbe au trebuit să se mulțumească cu mult mai puțin în acest interval, printre care amintim modernizarea Coplexului Mureșul - Week-end, a Platoului Cornești, ca locuri de agrement, reabilitări de străzi și trotuare, locuri de parcare, îmbunătățirea canalizării și a altor rețele de alimentare. Sunt lucruri deloc de neglijat, dar lipsa implementării marilor proiecte ale orașului se resimte cotidian.
Ceea ce s-a remarcat foarte puternic în activitatea consilierilor UDMR în tot acest interval este lupta acerbă pentru maghiarizarea municipiului, ca obiectiv major al politicii neobosite al acestora de a alinia Târgu-Mureșul, din acest punct de vedere, la capitalele celorlalte două județe: Harghita și Covasna, în ideea omogenizării acestui areal pentru un dorit Ținut secuiesc.
Din păcate, constatăm că proiectul este pe cale să se înfăptuiască, dacă la alegerile din această vară partidele românești nu se vor plia la jocul electoral al partidelor maghiare, care este eminamente etnic. Pentru că la nereușitele de care vorbim în anii care au trecut, o contribuție de loc de neglijat au avut-o, rând pe rând, toate partidele românești care, prin alianțele toxice pe care le-au realizat cu aceștia, evident în scopuri meschine, au cedat tentațiilor, lezând astfel puternic interesul național, consolidarea românismului în zonă. Trebuie spus că în fața acestui comandament distructiv, atât administrația Florea, cât și Prefectura, societatea civilă au dat dovadă de slăbiciune în această direcție.
Evaluând starea de fapt, ajungem la trista concluzie că după aproape două decenii de administrație românească la Târgu-Mureș și în județ, constatăm că suntem mai puțin dezvoltați economicește, că nu stăm prea bine nici cu partea gospodărească (curățenie, ordine și liniște publică), domenii în care ziarul nostru a acordat un sprijin puternic oficialităților, dar n-a putut sta drept stavilă compromisurilor, indiferentismului și lipsei de competență. De aceea astăzi suntem asaltați și împânziți cu înscrisuri și table bilingve, pretutindeni în spațiul public: de la table de localități, la denumiri de școli, instituții firme și reclame, spații comerciale, până la etichetele produselor. Aceasta în ciuda faptului că, conform Constituției României, singura limbă cu drept de rulare în spațiul public este limba română și niciuna alta, fie ea și limba lui Victor Orban.
Revenind la rolul nefast al consilierilor locali, constatăm că de la o legislatură la alta calitatea umană și morală a acestora a scăzut simțitor. În vreme ce în primele două legislaturi corpul acestora era format din personalități ale vieții economice, culturale și sociale, în rândul acestora s-au strecurat, treptat, indivizi dubioși, intriganți și ariviști meniți să slujească doar cauzei lor, sau unor forțe oculte, cu scopul de a parveni cu orice preț, de a pune bețe în roate procesului administrativ, de a destabiliza. Așa este cazul consilierilor POL angajați ferm în slujba iredentismului maghiar, mâna cu care consilierii UDMR, minoritari, reușesc să facă toate jocurile lor murdare în slujba separatismului, a autonomiei etnice pe care o preconizează, cu toate riscurile care le implică.
Am sperat ca acești noi demnitari locali, veniți de undeva, din așa-zisa societate civilă, să constituie o infuzie benefică în legislativul local. Să se ocupe de mai buna gospodărire a orașului, a banilor acestuia, de promovarea unor investiții, de ridicarea nivelului de civilizație al cetățenilor. Când acolo constatăm că acești indivizi au venit, nu să construiască, ci să demoleze ceea ce a fost obținut cu greu, să învrăjbească, să servească subversiv unor interese străine. Ne-a surprins de-a dreptul faptul că activitatea lor în consiliul local municipal a început din prima ședință cu solicitarea de punere în funcțiune a instalației de traducere bilingvă la ședințele de consiliu, fapt ce a dus la îngreunarea activității acestuia, și a continuat cu agasarea colegilor și a administrației, după care au trecut la ofensiva împotriva sportului local, pe care l-au pus pe butuci, la anularea sărbătoririi pensionarilor orașului, pe motive de risipă etc. De asemenea, nicio implicare în mai buna dezvoltare și gospodărire a orașului. În schimb, grija lor permanentă a fost și este în continuare de a împinge comunitatea târgumureșeană spre noi zone conflictuale, jucând exact pe placul UDMR, care urmărește acest lucru permanent, încă din decembrie 1989!
Așadar, e bine ca în judecățile noastre să nu-i scutim de răspundere nici pe domnii consilieri, care trec cam neobservați de la o legislatură la alta. Iar la alegerile care vor veni să ne aplecăm mai mult asupra persoanelor care candidează pentru legislativul local întrucât de competența, calitatea, cinstea și corectitudinea lor depind, în foarte mare măsură, munca primarului și progresul urbei și, nu în ultimul rând, calitatea vieții noastre.
