Și a zis Dumnezeu: “să facem om după chipul și asemănarea noastră” (Facere 1,26). Și a pus Dumnezeu pe om stăpân peste toată creația. Acest om întreg a fost zidit de Dumnezeu “bărbat și femeie” (Facere 1,27). Apoi a luat Dumnezeu o coastă din coastele lui Adam și “a făcut-o” femeie (Facere 2,22). Față de unirea conjugală paradisiacă, Dumnezeu va stabili o legătură intimă fundamentată pe fidelitate și comuniune care, chiar după cădere, va fi revendicată de Creator (vezi: Osea.2; Isaia 50,1; 54,6-7; 62,4-5; Ieremia 16; 23).
Iubirea conjugală își are modelul în relațiile de iubire intratrinitare, unde iubirea lui Dumnezeu se comunică și manifestă în virtutea pluralității persoanelor divine. Creând-o pe Eva, Dumnezeu a alungat singurătatea din viața lui Adam și, după modelul Ecclesiei cerești, va fi adusă la ființă ecclesia domestica, familia paradisiacă, prima comuniune conjugală și modelul unic de referință al familiei și căsătoriei creștine de mai târziu. Iisus Hristos face, de altfel, referire la modelul paradisiac al familiei și căsătoriei atunci când condamnă ușurința divorțului la evrei (Matei 10, 5-9).
Instituite de Dumnezeu, căsătoria și familia sunt un bun spiritual original, înzestrate cu o natură religios-morală deloc străină ființei și structurii umane. Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan afirmă:
“Atitudinile înnăscute ale omului ajută căsătoria să-și îndeplinească scopurile și funcțiile sale și să se constituie pe sine. E vorba mai întâi de acele «instincte» care fac să se unească bărbatul cu femeia pentru procrearea urmașilor prin care ei supraviețuiesc. Tot prin ele se atașează și se dăruiesc unul altuia, spre a realiza împreună fericirea lor și perfecțiunea proprie” (În Hristos și în Biserică. Adevărul și frumusețea căsătoriei. Teologia Iubirii, vol. II, Alba Iulia, 1996, p.58.)
Binecuvântați de Dumnezeu la Taina Cununiei, soții alcătuiesc o familie creștină, o “microbasileia” prefigurată deja de familia paradisiacă. Dar familia creștină este în același timp și o “biserică în mic”, o ecclesia domestică prefigurată și ea de ecclesia cerească paradisiacă. Această familie creștină va fi sfințită și desăvârșită, alături de celelalte familii creștine, ca unul dintre mădularele Trupului lui Hristos. Familia creștină sau ecclesia domestică își are originea în Ecclesia trinitară, de unde își primește viața și la viața căreia participă prin unirea cu Hristos în Cununia religioasă.
Drept urmare, familia creștină primește o altă dimensiune spirituală și o altă responsabilitate, căci unitatea dintre Adam și Eva prefigurează unitatea dintre Hristos și Biserică, dintre Mire și Mireasă, o unire indisolubilă și sfântă (Efeseni 5, 23-32).
