• „Într-o gazetă din Anglia, se găsea în anii trecuți o întrebare adresată cititorilor: „Ce este aurul? Mulți au răspuns după concepția fiecăruia. Unul, însă, a dat un răspuns mai deosebit: „Aurul este pașaportul universal, bun pentru toate țările din lume. Poți descuia cu el toate granițele și toate ușile. Poți intra cu el oriunde. Dar în Rai nu poți intra cu el. Ușa Raiului n-o poți deschide cu aurul. Cu el poți cumpăra orice, dar mântuirea sufletului n-o poți cumpăra".
„Te lauzi cu trufie și crezi că ești bogat,/ Căci mii de pungi de aur în lăzi ai îndesat! Tu ești sărac, sărmane! Dac-ai avea din lume/ Tot aurul ce-n funduri ascund a mării spume/ Și arde sub pământuri, el tot n-ar compensa/ „Inima ta săracă și goală mintea ta".
Iacob Negruzzi (1834-1936), scriitor, academician.
***
• „Pe vremea când Sfântul Nicolae era conducătorul spiritual al Mirelor Lichiei, era un conducător politic, un guvernator nedrept și zbir. Odată, acesta, pentru a trece în fața împăratului Romei, ca un supus destoinic, a condamnat la moarte trei creștini, care nu erau cu nimic vinovați. Oamenii, disperați, au alergat la Sf. Nicolae, care după ce a auzit ce se întâmplă a plecat la guvernator să-i explice situația adevărată a celor trei nevinovați. Dar, guvernatorul nu ceda; atunci, Sf. Nicolae l-a certat, i-a arătat fărădelegea sa și pedeapsa ce va urma, i-a spus că se duce la împărat pentru a-i arăta fărădelegile sale. Guvernatorul a cedat și, chiar mai mult, și-a cerut iertare pentru faptele sale".
„Domnilor guvernatori de azi. Și noi, unii preoți, ne ridicăm glasul pentru dreptate; dar o facem pentru că așa ne-a poruncit Domnul Luminii Iisus Hristos: „Mergând, învățați toate neamurile..." (Matei 28, 20)... Mustră, ceartă, îndeamnă... și așa cum frățiile voastre încercați să vă faceți meseria, și noi preoții dorim să ascultăm porunca divină spre a dvs. îndreptare și bunăstare națională". n.a.
***
• „Națiunea este sfântă" - Pentru a înțelege cât este de vinovată răpirea de teritorii unei națiuni, se cade să ne amintim că „teritoriul unei națiuni" e cu totul altceva decât o proprietate obișnuită; „este pământul sfânt al Patriei", - mormântul strămoșilor, leagănul copiilor, căminul unei mari familii. A pune pe el pecetea unei „stăpâniri străine" nu e numai un jaf nelegiuit, ci este un act de profanare.
Anatole France (1884-1924), scriitor francez.
„Statele" își păstrează vigoarea lor și ajung la cea mai strălucită propășire, atâta timp cât cetățenii se supun legilor. Atunci când ei nu se mai supun, statul nu e mai bine cârmuit, în familii începe neorânduiala și „în țară domnește vrajba".
Socrate (469-339 î.Hr.), filosof idealist grec.
P.S. „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc" (I Corinteni 10, 23).
