De aproape 2.000 de ani, Mântuitorul Hristos, ca să-și arate dumnezeirea Sa și să ne dea o mai mare speranță în El, trimite pe Sfântul Mormânt un foc din cer, un foc din cer, în Sâmbăta Paștilor. Sfânta Lumină se coboară din cer numai la rugăciunile creștinilor ortodocși, prin aceasta arătându-se că numai aici se află adevărul. Adevărul este unul, nu mai multe.
Pogorârea acestui foc din cer este o minune, deoarece se aprind lumânările și candelele singure, în urma rugăciunii patriarhului Ierusalimului. Venirea acestei lumini din cer în chip vizibil se produce în timpul slujbei ce o fac ortodocșii, în Sâmbăta Paștelui la Sfântul Mormânt.
Rânduiala slujbelor în Săptămâna Patimilor, până la venirea Sfintei Lumini, este următorul: În Vinerea Patimilor, așa cum este obiceiul la toți ortodocșii din întreaga lume, ca de altfel și la noi în țară, se face slujba Prohodului. După slujba Prohodului, care se termină Vineri noaptea, se sting toate lumânările și candelele din bisericuța Sfântului Mormânt. Apoi se face un control riguros în Sfântul Mormânt de către poliția israeliană, ca să nu rămână acolo nimic inflamabil. După cel mai minuțios control se închide ușa de la Sfântul Mormânt și se pecetluiește cu sigiliul poliției și al patriarhiei ortodoxe. După efectuarea acestor operații, rămân de gardă lângă ușă câțiva polițiști necreștini până în ziua următoare, respectiv sâmbăta la amiază. De reținut că la această slujbă vin creștini ortodocși din toată lumea și chiar de la alte confesiuni și religii.
Pentru a putea vedea Sfânta Lumină în bune condiții, oamenii vin cu o zi înainte, adică de vineri, și rămân toată noaptea în biserica mare, deoarece este imposibil din pricina celor câteva zeci de mii de oameni care sunt în interiorul bisericii și în curtea ei, să vii sâmbătă. În Sâmbăta Paștilor, la ora 11, sosește un grup de 300 de creștini arabi. Aceștia, timp de o oră, înconjoară biserica Sfântului Mormânt, cântă și se roagă strigând: „Să vină Sfânta Lumină!".
Anul acesta (1994), la ora unu a început slujba vecerniei. Patriarhul, îmbrăcat numai într-un stihar lung, se apropie de ușa Sfântului Mormânt. În acest timp, se desigilează ușa în prezența poliției, patriarhul ridică mâinile în sus și este controlat de poliție să nu aibă nimic inflamabil asupra lui. După acestea, patriarhul intră în biserică, îngenunchează lângă lespedea Sfântului Mormânt și începe să se roage, ca să vină Sfânta Lumină.
Apariția Sfintei Lumini nu este legată de un timp fix, ci diferă de la an la an, uneori după 15-20 minute de când intră patriarhul în Sfântul Mormânt, alteori depășește o jumătate de oră. Anul acesta a venit la ora 14. Sfânta Lumină vine ca un fulger, așa cum vedem fulgerând pe cer, pe cupola exterioară a bisericuței Sfântului Mormânt. Ea se vede doar câteva fracțiuni de secundă. Așa se explică faptul că nu toți o văd, căci trebuie să stai tot timpul cu privirea ațintită spre cupolă.
Sfânta Lumină este imaterială
În mod obișnuit, ea apare așa cum arunci o cană de apă și se împrăștie picăturile, peste tot se văd picături de foc pe toată cupola. După aceea, intră în Sfântul Mormânt. La aceasta am fost martori. După ce au apărut pe cupolă acele picături de foc, s-au aprins câteva lumânări și la unii oameni ce erau împrejurul bisericii. De obicei, toți oamenii din biserică au câte un mănunchi de 33 lumânări, după numărul anilor Mântuitorului și așteaptă ridicând mâinile în sus, nădăjduind că se vor aprinde și lumânările lor. S-a văzut foarte clar cum s-au aprins lumânările la câțiva credincioși care erau mai aproape de biserică, precum și aprinderea unei candele din exteriorul Sfântului Mormânt.
După cum am amintit, este vorba de câteva fracțiuni de secundă când se întâmplă toate acestea.
Așa cum privind pe cer, fulgerul și trăsnetele durează câteva fracțiuni de secundă, tot astfel se întâmplă și aici. După ce intră și în Sfântul Mormânt, patriarhul iese cu un mănunchi de 33 de lumânări și cheamă pe oameni să primească Lumină, spunând: „Veniți de luați lumină!". Minunea continuă, deoarece focul pe care patriarhul îl împarte la oameni, timp de câteva minute, este imaterial, adică nu arde. Oamenii care sunt în față experimentează acest lucru, iau lumânarea aprinsă o pun pe față, o pun în păr și acesta nu ia foc; deci, focul este imaterial. După câteva minute devine material, devine foc obișnuit. Acest foc este asemenea celui care i s-a arătat lui Moise în rug.
Tot așa vedea Moise că rugul arde și nu se mistuie, deci rugul era în flăcări, dar nu se descompunea, rămânând același. Acolo a fost o minune, aici este tot o minune dumnezeiască.
Toate acestea s-au filmat pe casete video, însă nu se știe câți au reușit să filmeze apariția Sfintei Lumini.
Acest lucru este minune, deoarece nu se pot înșela mii de oameni în fiecare an. Mai ales că sunt catolici, armeni, copți și alții care primesc și ei Sfânta Lumină de la ortodocși. Ei ar avea interesul să demaște un eventual trucaj, în cazul că s-ar întâmpla așa ceva. Astăzi s-ar putea face trucaje, dar nu trebuie să uităm că Sfânta Lumină apare de 2.000 de ani. Ori, acum câteva sute de ani, nu aveau nici lumânările cu ce să și le aprindă, ca să nu mai vorbim de alte aparate cum sunt cele de azi. Mai mult, apariția luminii dumnezeiești este consemnată istoric, cu secole în urmă.
Sfânta Lumină apare numai la ortodocși
Am amintit că Sfânta Lumină apare numai la ortodocși. S-a încercat, de-a lungul istoriei, de către unii oameni să oprească pe ortodocși de a intra în Sfântul Mormânt în Sâmbăta Paștilor și să intre ei, sperând că Sfânta Lumină va veni oricum la acea dată. Dar lucrurile nu au fost așa. Despre asemenea cazuri ne dă mărturii istoria, prin două întâmplări convingătoare (așa cum le-a mărturisit părintele Cleopa), când ortodocșii au fost alungați de la Sfântul Mormânt, în timp ce trebuia să vină Sfânta Lumină.
Astfel, pe la anul 1100, catolicii plătesc pe turci să alunge patriarhul ortodox din biserică, în timpul în care trebuia să vină Sfânta Lumină. Ierusalimul era sub dominație musulmană, și turcii, dacă li se plătea, făceau orice. Când a trebuit să intre patriarhul ortodox în biserica Sfântului Mormânt, turcii l-au scos afară din biserica cea mare și au intrat episcopii catolici să se roage să vină la ei Sfânta Lumină. Dar, rugându-se ei câteva ore, nu a apărut Sfânta Lumină. Patriarhul ortodox era rezemat de stâlpii de marmură de la intrarea în biserică și plângea de necinstea ce i se făcuse. Și așa cum plângea și se ruga, a venit deodată un fulger din cer care a trăsnit stâlpul de marmură de care era rezemat și i s-au aprins cele 33 de lumânări pe care le avea în mână. Acest stâlp din marmură se vede și astăzi, la intrare în biserică, așa cum a fost despicat de fulger. Aceasta este prima însemnare. Cealaltă este următoarea:
Pe la 1350, armenii plătesc și ei pe musulmani să alunge pe patriarhul ortodox, cu câteva săptămâni înainte de Paști, exilându-l departe, într-o insulă. Venind vremea apariției Sfintei Lumini, episcopii armeni au intrat în Sfântul Mormânt și au început să se roage să vină Sfânta Lumină. A trecut o oră, două ore, trei ore, s-a făcut aproape seară, credincioșii care erau în biserică au început să huiduiască, în cele din urmă apelând la violență pentru faptele necinstite la care au fost martori. Aflându-se în această dificilă situație și neavând altă posibilitate de urmat, cei care așteptau Sfânta Lumină au mers la o Mănăstire aproape de Ierusalim, Sf. Sava, au chemat pe egumenul Mănăstirii și pe câțiva preoți să vină la Sfântul Mormânt, ca să se roage pentru apariția Sfintei Lumini. Așa s-a întâmplat, căci după câteva minute de rugăciune făcută de egumen și preoți, Sfânta Lumină a apărut. Iată puterea Ortodoxiei.
Sfânta Lumină a început să apară acum aproape 2.000 de ani; tot aceeași este și astăzi. Acesta este un lucru convingător, cutremurător. Cine nu crede așa ceva poate să meargă la Ierusalim de Paști și va vedea toate acestea. Oricum, cine poate vizita Țara Sfântă își va face o idee clară despre credința creștină. Comparându-i pe evrei și musulmani cu creștinii îți dai seama de supremația creștinismului. Ori, în Ierusalim, pe lângă creștinii ortodocși mai există catolici și despre aceștia se știe practic din istorie cum au ajuns acolo și cum au pus stăpânire pe multe locuri.
Aceasta este una din marile minuni vizibile și repetabile care se petrec în Ortodoxie. Trebuie să reflectăm foarte mult la această minune și să conștientizăm comoara pe care o deținem. Este semnul cel mai vădit că Bunul Dumnezeu încă ne iubește și nu ne-a uitat, trimițându-ne această minune pentru întărire, luminare și neclătinare. (din cartea „Cele trei mari mistere vizibile și incontestabile din Biserica Ortodoxă")
