Februarie anunța o primăvară timpurie, cu schimbări bruște ale temperaturii, peste media perioadei în care ne aflăm. În ciuda timpului schimbător, primăvara a învins iarna care, în general, a fost foarte timidă. Natura s-a trezit din amorțeală, scuturându-se de răceala guturală a timpului capricios, cu nopți friguroase și zilele mult prea calde.
Începutul de martie a debutat furtunos, cu ploi torențiale, cu tunete și fulgere ca în plină vară. Iarna s-a retras discret, cu rafale de vânt rece care încearcă să ne sperie cu ultimele zvâcniri timide pentru a-și masca agonia.
Soarele apare și dispare sub norii plumburii, înmiresmând și încălzind aerul, trezind natura la viață cu primii ghiocei, vestitorii sosirii primăverii.
Din pământul reavăn, scăpat din chingile frigului, se ridică abur lăptos, care încet dispare, copleșit de razele tot mai fierbinți ale soarelui. Seva urcă grăbită prin ramurile copacilor, ajungând în muguri, ce în curând vor plesni și vor apare frunzele și florile, începutul unui nou ciclu al vegetației de verde crud. Și astfel, cu fiecare zi ce trece, firele de iarbă, florile mirositoare se înalță viguroase, mângâiate de razele argintii ale soarelui. Gâzele se dezmorțesc, se trezesc la viață, începându-și travaliul, rosturile lor miraculoase pentru vegetație. Sosesc păsările călătoare la cuiburile lor, în care începe un nou ciclu de viață.
La chemarea primăverii, pădurea, câmpul, văile, dealurile își schimbă culoarea, oxigenând aerul, tot ce-i viu, pregătindu-le cu marea înfruntare, cu vara. Sus, la munte, iarna rezistă, stăpânind, deocamdată, văile și crestele. Și, astfel, pe la sfârșitul lunii lui mărțișor, culorile alb-cenușii specifice iernii se vor schimba în verde crud, în culorile curcubeului, demonstrând că primăvara a venit, a învins. Pâraiele descătușate din strâmtoarea gheții murmură vesel, începe marele concert al păsărilor, al întregii naturi într-o nouă primăvară, mireasa anotimpurilor, a sufletelor noastre care, indiferent de vârstă, întineresc sub miracolul repetabil al unui nou început de speranță a omului în veșnicie.
Bine ai venit Crăiasă - primăvară! Te-am așteptat cu bucurie, cu gândul speranței de mai bine!
