Interlocutor: dr. MIRCEA GHERMAN, medic specialist de medicină generală
- Statisticile arată că, de ani buni, suntem pe locul al doilea în Europa la obezitate infantilă. De ce au românii copii grași?
- Românii nu doar că au copiii grași, ci sunt grași ei înșiși. În țara noastră, rata obezității este de 25%, iar jumătate din populație este obeză. Revenind, însă, la obezitatea la copii și adolescenți, aceasta a crescut considerabil în ultimii ani și este una dintre cele mai dificile de tratat. Dieta nesănătoasă și lipsa exercițiului fizic sunt răspunzătoare pentru circa trei milioane de decese pe an, la nivel global.
- Este “istoricul familial” răspunzător pentru obezitate? Cu alte cuvinte, părinții obezi vor avea urmași supraponderali? Care sunt, în fond, cauzele obezității?
- Dacă un părinte este obez, există posibilitatea de 50% ca și copiii să devină obezi. Dacă ambii părinți sunt obezi, copilul are “șansa” de 80% să fie obez.
- Nefericită “șansă”...
- Într-adevăr. Dar nu singura. Cauzele obezității sunt complexe și includ factori genetici, biologici, comportamentali și culturali. La baza obezității este consumul excesiv de alimente față de cel normal. Peste 95% este considerată a fi cauzată de un stil de viață nesănătos. Obezitatea la adolescent poate fi determinată de obiceiuri alimentare proaste, mâncatul în exces, lipsa de exercițiu fizic, istoricul familial de obezitate de care pomeneam, apoi, boli endocrine (hipotiroidismul), medicație de tip steroizi (prednison), evenimente de viață stresante (separare, divorț, mutat, moarte, abuz fizic și emoțional etc.), probleme cu familia și colegii, stima de sine scăzută, depresia sau alte probleme emoționale.
- Cu riscuri și urmări la fel de nefericite...
- Desigur. Riscurile și complicațiile obezității constau în creșterea frecvenței ritmului cardiac, creșterea tensiunii arteriale, diabetul zaharat, probleme respiratorii, chiar anumite forme de cancer, tulburări de somn și multe altele. Oricum, esențial în obezitate este ca, pentru echilibrul energetic al organismului, să se mențină o relație între aportul energetic și cheltuielile energetice.
- Există, prin urmare, soluții. În ce constau “tainele” acestora?
- În absența unei afecțiuni medicale, singura soluție pentru a pierde din greutate este reducerea numărului de calorii și creșterea nivelului de activitate fizică.
- Pare destul de simplu: nu-l îndopi pe copil cu dulciuri și, în loc să-l lași să se joace pe computer, îl înscrii la cursuri de înot...
- Pare simplu, dar nu este: tratamentul trebuie individualizat, adaptat vârstei copilului, nevoilor sale de creștere și dezvoltare, nivelului socio-cultural al familiei. Copilul și echipa de îngrijire trebuie să fie de acord asupra obiectivelor terapeutice. Ca și în diabet, educația pacientului este piatra de temelie a tratamentului, asigurând succesul terapeutic, atât de moment, cât și pe termen lung. La majoritatea copiilor obezi se obțin rezultate bune cu diete de 1.000-1.500 de kcal/zi, regimuri alcătuite prin scăderea cu 30% a aportului caloric. Repartiția procentuală în principii nutritive este următoarea: 58% glucide, 28% lipide (grăsimi) și 15-17% proteine. Se recomandă consumul de glucide cu absorbție lentă: polizaharide constând în făinoase celulozice, în detrimentul glucidelor simple, cu absorbție rapidă (sucuri concentrate, zahărul). Este benefică o dietă bogată în fibre alimentare, care este mai puțin calorică, crește timpul de metabolizare și determină mai repede senzația de sațietate.
- Vorbeați de creșterea nivelului de activitate. În ce măsură este exercițiul fizic parte a terapiei și cum trebuie să fie aplicat?
- Activitatea fizică va fi gradată, începându-se cu activități ușoare, desfășurate în casă. Se consideră în prezent că obezitatea se datorează, în principal, sedentarismului, ceea ce, într-adevăr, a impus exercițiul fizic ca mijloc terapeutic. Practicarea înotului este deosebit de importantă, deoarece se dezvoltă un fizic armonios, cu participarea sincronă a musculaturii scheletice. La fel de importante sunt ciclismul, canotajul, schi fond.
- Care sunt beneficiile scăderii în greutate prin dietă și activitate fizică? Mai sunt și alte tratamente?
- Un regim alimentar adecvat și activitatea fizică duc la creșterea tonusului fizic, normalizarea tensiunii arteriale și - foarte important - restabilirea toleranței la glucoză. În concluzie, scăderea ponderală reface starea de sănătate și determină eliminarea factorilor de risc. Cât despre tratamentul medicamentos, acesta este recomandat copilului mai mare de 12 ani și, în special, la cei cu obezitate importantă sau tulburări metabolice semnificative. Această medicație constă în inhibiția lipazelor digestive (fermenți), limitând, astfel, absorbția grăsimilor. Dar inconvenientele acestei terapii constau în costul ridicat și limitarea prescrierii, în funcție de vârstă. În ce privește tratamentul chirurgical, așa numita chirurgie bariatrică la adult, nu este adecvată la vârsta copilăriei, deoarece organismul este în creștere și dezvoltare și astfel pot apărea repercusiuni nefaste.
- Cine și ce poate face pentru a preveni obezitatea infantilă, capitol la care, iată, ne menținem pe un loc “fruntaș” în Europa?
- Un rol esențial în profilaxia obezității îl are medicul de familie, căruia îi revine sarcina de a educa părinții și copilul (când vârsta o permite) în sensul promovării unui stil de viață sănătos. În cazul copiilor cu tendință de creștere mai accentuată în greutate, medicul de familie trebuie să depisteze și să remedieze obiceiurile alimentare greșite. Consumul de fructe, de legume și de cereale trebuie încurajat de la cele mai mici vârste, în defavoarea alimentelor de tip fast food (hipercalorice și bogate în grăsimi), care ar trebui limitate, ca și băuturile dulci, de tip Coca-Cola. Părinții ar trebui să fie informați asupra riscurilor obezității pediatrice, asupra regulilor minime de alimentație a copilului și să încurajeze practicarea de activități fizice și sporturi de către copii. Se impune, de asemenea, includerea în programa școlară a orei de educație nutrițională și igienă alimentară, iar un rol important în realizarea de programe de prevenire a obezității ar trebui să-l aibă mass-media..
- Revenirea la greutatea normală înseamnă și terminarea, cu succes, a tratamentului?
- Spuneam, la începutul discuției noastre, că obezitatea este dificil de tratat. Dispensarizarea (supravegherea medicală - n.n.) îndelungată a acestei afecțiuni este cheia succesului imediat și îndepărtat al terapiei. Aceasta cuprinde totalitatea acțiunilor în vederea controlului programului terapeutic și educațional. Pacienții care, în urma tratamentului, ajung la greutate normală, vor fi urmăriți, în continuare, pentru ca rezultatele obținute să fie menținute. Ritmul de supraveghere va fi lunar, timp de un an de la normalizarea greutății, la fiecare 3 luni în anul următor, și apoi, bianual.
- În concluzie: se poate afirma că obezitatea copilului este o problemă de sănătate publică?
- Categoric, da, atât prin creșterea frecvenței, cât și prin efectele pe termen lung asupra sănătății. Vorbim de cea mai comună tulburare de nutriție la copil. În țările dezvoltate are un prognostic nefavorabil, în proporție de 80-90%, obezitatea persistând la adult, dacă nu este tratată corespunzător, prin încurajarea unei alimentații naturale, precum și prin depistarea activă a copiilor cu risc de obezitate. (sursa foto - news-medical.net)
