* “Postul fiind o perioadă mai deosebită în viața noastră, trebuie să ne facă să gândim și la lucruri de subțirime sufletească: dacă îi cuprinzi pe oameni în rugăciune, indiferent ce ți-ar fi făcut, dacă îi cuprinzi pe oameni în sfera sufletului tău, dacă te raportezi și la străini ca la rudele tale după trup, dacă nu faci deosebire între unii și alții... Când e vorba să-L urmezi pe Domnul Hristos și să-i urmezi pe cei aproape de Domnul Hristos, trebuie să te silești să fii ca ei. Pentru că nu poți să-i urmezi Maicii Domnului afirmându-te cu orice. Nu poți să-i urmezi femeii cananeence dacă tu nu ești stăruitor în rugăciune. Nu poți să urmezi samarineanului milostiv, dacă te gândești mai mult la tine, la cât să-ți rămână ție decât să poți să dai. Toate aceste lucruri sunt virtuți de îmbunătățire suflească”.
Teofil Părăian (1929-2009), preot arhimandrit, scriitor bisericesc, duhovnic renumit
***
* “Postirea este o operă prea minunată și prea frumoasă: «Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, acesta-i începutul postului». Acțiunea lui însă este «și Eu vă voi odihni pe voi». Filosofia postului este: «Luați jugul Meu peste voi» psihologia postului și «învățați de la Mine». Plinirea postului este «și veți afla odihnă sufletelor voastre». Caracterizarea generală a postului este: «Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoar㻓.
Studii Teologice nr: 3-4 / 1951
***
* “Postul este o silire a firii și o tăiere împrejur a dulceții gustului. Este stingerea aprinderii trupești, stârpirea cugetelor viclene, eliberarea de vise urâte, curăția rugăciunii, luminătorul sufletului, paza minții, nimicirea asprimii inimii, ușa umilinței, păzitorul ascultării, ușurătatea stomacului, sănătatea trupului, izvorul lipsei de patimi, iertarea păcatelor, deschiderea ușilor Raiului și fericirea cerească”.
Sf. Ioan Scărarul (579-649), monah athonit, teolog renumit, scriitor bisericesc
***
* “Postul luminează sufletul, supune trupul, risipește norii patimilor, face inima înfrântă și smerită, fiind un puternic mijlocitor către Dumnezeu. El este pavăza credinței, ancora nădejdii și semnul dragostei. Postul presupune o renaștere internă, spirituală, o regăsire a echilibrului nostru sufletesc. În poporul nostru dreptcredincios există o vorbă creștinească, care sună așa: «Când e vorba de mâncăruri, postește vremelnic, iar când e vorba de înfrânarea gândurilor, a gurii și a faptelor rele, postește mereu»“.
Irineu Pop (1953 -), Arhiepiscop de Alba Iulia, doctor în Teologie, om de cultură.
