• „Pacea nu va putea fi o siguranță decât atunci când toate națiunile vor fi călăuzite de principiul de cinste, moralitate și sinceritate în raporturile lor cu celelalte națiuni care le înconjoară. Viitorul este, ca și în viață, al națiunilor cinstite, care pot privi în jurul lor cu capul sus”.
George Enescu (1881-1955), mare compozitor român.
***
• „Războiul... Pentru ce ne urâm? Purtați de aceeași planetă, echipaj al aceleiași nave, noi suntem solitari. Și dacă, pentru a participa astfel la noi sinteze, e bine că marile civilizații se înfruntă unele pe altele, e monstruos că se sfâșie reciproc... Căci pentru a ne elibera e de ajuns să fim conștienți de scopul care ne apropie pe unii de alții, căutându-l împreună acolo unde el ne unește pe toți”.
***
• „F. M. Dostoievski a fost unul din cei mari mari scriitori ai literaturii universale. Dintre operele sale, „Crimă și pedeapsă” este una de excepție. Personajul principal este tânărul student Rodion Rascolnikov, care, datorită taxelor mari pe care nu le putea achita, renunță la studiile universitare. Mama și sora se găsesc în situația de a muri de foame. În acest caz, el ucide o bătrână cămătăreasă și pe sora ei. În urma mustrărilor de conștiință și a nopților nedormite, a neliniștii, se hotărește să se predea poliției și să-și mărturisească crima. A fost condamnat la muncă silnică. În timpul ispășirii pedepsei, tânărul Rascolnikov renaște sufletește, se convertește la credința creștină și a devenit un om nou și datorită unei tinere credincioase, Sonia Marmeladova, cu care s-a logodit. Romanul se termină cu cuvintele: „Ochii le erau plini de lacrimi, amândoi erau palizi și slabi, dar, pe chipurile lor străluceau zorile unor schimbări depline, a învierii, a renașterii lor la o viață nouă. Voiau să vorbească și nu puteau...”
P.S. „Pacea este de origine divină: „Pacea Mea am adus vouă, pacea Mea las vouă; Să vă iubiți unii pre alții, precum v-am iubit și Eu”. Diavolul este sămânța răului, a dezbinărilor și a războiului. Dacă toate națiunile lumii ar avea la bază dogma hristică a iubirii, iertării, a unei morale creștine sănătoase care să fie respecate, nu s-ar întâmpla în lume ce se întâmplă. Și, oricum, până la sfârșitul sfârșitului, tot Dumnezeu va învinge, tot legea celui drept, moral, cinstit, iubitor de Dumnezeu și om”.
***
• „Împărăția cerurilor s-a apropiat de noi prin coborârea lui Dumnezeu-Cuvântul. În acest sens, nu trebuie să ne îndepărtăm pe noi înșine de ea, viețuind fără căință, prin neascultarea legilor și voii lui Dumnezeu. Să fugim de nefericirea celor ce șed în întunerecul și umbra morții (păcatelor) (Isaia IX, 2); să ne agonisim faptele pocăinței, cugetare smerită, umilință și plâns duhovnicesc, inimă blândă și plină de milă, iubitoare de dreptate, de curăție, pașnică, făcătoare de pace, răbdătoare de osteneli, bucuroasă de prigoniri, păgubiri, ocări, bârfiri și pătimiri pentru adevăr și dreptate. Analizând cele de mai sus, deducem că Împărăția cerurilor, mai bine zis Împăratul cerurilor este în lăuntrul nostru (Luca XVII, 21). De El suntem datori să ne lipim și să ne conducem viața dacă dorim să fim fericiți și să ne fie bine pe pământ, iar după marea judecată și în ceruri”.
***
• „Dragostea de Dumnezeu și de oameni fără fapte bune și statornice, întărite cu virtuți ale binelui, nu e dragoste adevărată, dar nici faptele fără dragoste nu sunt fapte capabile să ne transforme pe noi, să ne facă mai buni, ci rămân aparențe sau gesturi sporadice fără substanță interioară, fără căldură consistentă, durabilă, fără alipirea la cel căruia i se adresează. Ele lasă pe cel ce le săvârșește izolat și rece”.
Grigore Palama (1296-1359), călugăr din Muntele Athos, Arhiepiscop de Tesalonic, Canonizat în 1366, scriitor bisericesc.
