ORIGINEA PARADISIACĂ A CĂSĂTORIEI ȘI FAMILIEI (II)

Distribuie pe:

Pătrunzând înțelesul adânc al mesajului evanghelic cu privire la importanța indisolubilității căsătoriei, dar și a posibilității divorțului (ca efect al imperfecțiunii naturii omenești alterate de păcat), putem observa că accentul nu mai cade pe necesitatea procreației, ci pe iubirea curată a soților și transfigurarea în Hristos a comuniunii conjugale. Iubirea devine fundamentul principal al căsătoriei și al vieții conjugale, copiii fiind doar fructele acestei iubiri. „Iconomia Legii poruncea procrearea pentru perpetuarea rasei și înmulțirea poporului ales, în așteptarea lui Mesia. Or, în iconomia harului, nașterea aleșilor este legată de propovăduirea credinței. Coasta din care a fost făcută femeia nu mai are acest rol utilitar pe care i-l dă concepția sociologică” (Paul Evdochimov, Taina Iubirii. Sfințenia unirii conjugale în lumina tradiției ortodoxe, Ed. Christiana, Edția a II-a, trad. Gabriela Moldoveanu, București, 1999, p. 133).

În Biserică, transfigurarea căsătoriei este o „Taină adâncă” (Efeseni 5, 32), este Taina unirii lui Hristos cu Biserica Sa. Mântuitorul însuși sfințește Nunta din Cana Galileii și o ridică la rangul de Taină Sfântă, ceea ce arată legătura intimă și nedespărțită între realitatea terestră, unde căsătoria are loc, și împărăția lui Dumnezeu, unde ea câștigă un loc. De vreme ce omul, odată cu întruparea Mântuitorului, devine cetățean al Împărăției lui Dumnezeu, fiu al ei, viața lui nu mai e supusă efemerității, închisă în natură, ci este înălțată în ordinea superioară a harului divin. Nunta primește astfel binecuvântarea cerească, evidențiindu-se scopul esențial al vieții omenești: dobândirea împărăției veșnice. În Taina Cununiei, preotul cere harul lui Dumnezeu pentru cei ce se căsătoresc pentru ca să se poată înfrâna de la tendința satisfacerii exclusive a plăcerilor trupești, ca să fie invinsă orice infidelitate și egoism, pentru întărirea răbdării și întăririi credinței în Hristos și pentru nașterea de prunci. Și asta pentru că unirea trupească dintre bărbat și femeie devine, spre deosebire de cea din afara căsătoriei, un act voit de Dumnezeu și binecuvântat de El (Prof. dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 3, IMB, București, 1978, p. 198-199).

Înainte de căderea în păcat, legătura iubirii dintre bărbat și femeie nu avea pecetea senzualității și nici nu era împovărată de pasiune erotică. Natura umană nu suferea din cauza impulsurilor și instinctelor specifice omului alungat din rai.

Odată cu pierderea comuniunii harice cu Dumnezeu, condiția umană cunoaște o mutație biologică (Facere 3,7). Dumnezeu pedepsește femeia supunând-o atracției bărbatului ei (Facere 3,16). Se întâmplă astfel o răsturnare a înclinațiilor: femeia se va întoarce către bărbat ca spre un centru și nu bărbatul către femeie, cum fusese până atunci. Din soție, femeia devine sclava bărbatului (Vezi Prof. Panaiotis I. Boumis, Taina Nunții, trad. Ionuț Dumitru Uliniuc, București, 2007, p. 28).

Sexualitatea capătă alt înțeles și este afectată de durere și de moarte. Sexul, afirmă Răzvan Codrescu, ține de structura ontologică a omului, bărbat și femeie. Există înaintea sexualității și subzistă abolirii ei, marcând umanul și toată devenirea lui. Sexualitatea nu este decât intervalul indefinit dintre sexul fără sexualitate al condiției originare și sexul fără sexualitate al împărăției finale (Vezi Răzvan Codrescu, Teologia sexelor și Taina Nunții. O introducere ortodoxă în antropologia conjugală, Editura Christiana, București, 2002, p. 99), căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită (Mt. 22,30).

Viața intimă a omului este alterată prin cădere, erosul paradisiac, suferind din pricina căderii omului o gravă distorsiune, va fi transformat într-o realitate dominată greu de ființa umană. Începând de acum, misterul singularului și pluralului în om se manifestă într-o lume căzută prin unirea conjugală a bărbatului cu femeia, act omenesc ce aduce în lume diversitatea persoanelor. Lumea e obligată să se îmbogățească prin procreație.

Lasă un comentariu