Wilma Rudolph nu a avut parte de un start foarte bun în viață. Un atac de poliomielită a lăsat-o infirmă: piciorul stâng i se răsucea spre interior, astfel că Wilma era nevoită să poarte proteze. După 7 ani de terapie dureroasă, a reușit să meargă fără dispozitivul medical. La vârsta de 12 ani a încercat să fie admisă într-o echipă de baschet, însă nu a reușit. După ce a fost respinsă, a început să se antreneze zi de zi, împreună cu o altă fată și doi băieți. Anul următor a fost admisă în echipa de baschet. În timpul unui meci a fost remarcată de un antrenor care i-a propus să o antreneze pentru alergări. Înainte de 14 ani, Wilma îi depășea pe cei mai rapizi alergători din Statele Unite. În 1956, Wilma a fost aleasă în echipa olimpică, însă rezultatele obținute nu au fost deloc strălucite. Eșecul a impulsionat-o să muncească mai mult pentru jocurile din 1960, de la Roma, iar acolo a câștigat 3 medalii de aur.
