CUM ESTE „UCISĂ", A DOUA OARĂ, ECATERINA TEODOROIU (CĂTĂLINA TODEROIU)! (IV)

Distribuie pe:

Ultimele cuvinte...

„Crăiasă iubită a neamului românesc... Prin moartea ta glorioasă ai înflorit pentru vecie datoria neamului și ai sporit comoara lui de basme cu o nouă măreață icoană. Crucea albă care străjuiește cu evlavie mormântul tău din Poene va fi pentru toți un nou simbol de biruință" (Ziarul „România", articol dedicat - în numărul din 27 august 1917 - eroinei Cătălina).

Neavând teamă de moarte, știind prea bine că Dumnezeu ne-a promis învierea din morminte, Cătălina și-a asumat misiunea de a deveni port-stindard de sacrificiu în linia întâi, într-un ultim asalt, strigându-le, încurajator, camarazilor: „Înainte, băieți! Sunteți cu mine!". După aceste ultime cuvinte, soldații germani din Regimentul 40 au deschis focul și, în ziua de 22 august 1917 (ora 21.15), Eroina României a fost lovită fatal de două gloanțe, inamice, în inimă și în sânul stâng. A decedat, pe loc, alături de dragul ei logodnic: acesta a luat-o în brațe, îndurerat, așezând-o pe poziția de pe care plecaseră la atac!

Și, oricâtă tulburare era pe front, soldații săi... i-au săpat mormântul, i-au făcut coșciug și, printr-o „înmormântare frumoasă" (cum a descris-o medicul Arie, de la primul post de ajutor), au reușit să facă gestul creștinesc, spre deosebire de civilii gorjeni de astăzi, de a-i pune la căpătâi o cruce (de stejar). Vrednica noastră voluntară națională, din Compania a VII-a, a fost înmormântată în ziua de 23 august 1917, pe frontul de la Mărășești, într-o poieniță situată pe valea pârâului Glod, comuna Fiționești, în zona Putna. Va fi însă deshumată în 1921 și, printr-un cortegiu funerar special, al său trup avea să fie transportat, cu onorurile militare cuvenite, în atât de dragul său loc natal: Tg. Jiu.

Reînhumarea de la Tg. Jiu (1921)

„Găsesc înălțătoare ideea de a comemora, printr-un monument, înaltele fapte ale Ecaterinei Teodoroiu. Va fi din partea celor vii o dovadă de recunoștință, de admirație, dar va fi de asemenea cel mai frumos exemplu de virtuți, ale neamului, pentru generațiile care vor veni"

(General Henri M. Berthelot, șef de Stat Major al Comandamentului suprem al trupelor franceze, pe frontul de Vest, în Primul Război Mondial).

Cum era de la sine înțeles, autoritățile gorjene interbelice au trimis, din respect aparte față de eroina Cătălina, o delegație (la Poeni) cu scopul de a o deshuma, prin decizia Curții Regale, astfel încât osemintele sale să fie aduse și reînhumate, la Tg. Jiu, cu onorurile militare cuvenite. Ca urmare, cei îndrituiți au așezat osemintele Cătălinei într-un coșciug, turnat din oțelul tunurilor capturate de la inamicii germani, după care au fost transportate pe afet de tun, mai întâi la Focșani, apoi - cu un vagon mortuar special - la București! Peste tot, pe unde a trecut, românii au întâmpinat osemintele Cătălinei cu manifestații de masă și cuvântări.

Când sicriul său a ajuns la Tg. Jiu, localnicii sărbătorind un secol de la moartea altui erou gorjean, Domnul Tudor (Vladimirescu), o mare mulțime din concitadinii săi dragi, în frunte cu părinții și rudele, l-au întâmpinat cu adâncă emoție și recunoștință.

Oficialitățile locului au dispus, din respect, ca osemintele Cătălinei să fie depuse într-un mormânt-monument chiar în centul orașului Tg. Jiu, între Catedrala Ortodoxă și Primărie, „străjuit" de candelă și creștineasca cruce (conform fotografiilor din arhive) și, bineînțeles, de două tunuri aduse de la București. Din păcate, discursul emoționant rostit atunci de marele poet patriot Octavian Goga, viitor prim-ministru și ministru de Interne, nu a fost reținut de memoria posterității! De bună seamă, istoricii noștri au... „dormit!"

(Va urma)

Lasă un comentariu