• “Iubirea este legătura societății și înfrățirea întregii omeniri. Este baza fericirii și a bunăstării oamenilor și temelia tuturor virtuților. Este scara care îl ridică pe om la desăvârșire și-l arată cu adevărat chip și asemănare a lui Dumnezeu. În fiecare zi să cerem iubirea de la Dumnezeu; împreună cu iubirea vine și toată mulțimea bunătăților și a virtuților. Dăruiți lui Dumnezeu toată inima voastră, încât să rămâneți în iubire. Iubiți ca să fiți iubiți de Dumnezeu și de alții”.
***
• “Sufletul care a fost atins de iubirea de Dumnezeu, mereu se bucură, este vesel, saltă și dansează, fiindcă se odihnește în iubirea Domnului, precum se odihnește călătorul lângă izvor. Nimic din necazurile lumii nu poate tulbura liniștea și pacea lui și nici nu-i poate lua bucuria și fericirea în care se află.
***
• “Pacea este darul dumnezeiesc care se dă din belșug celor care se împrietenesc cu Dumnezeu și împlinesc poruncile divine. Pacea este lumina care fuge de păcat, de întunerec, de faptele rele. Un păcătos, niciodată nu are pace. Să vă luptați împotriva păcatului și să nu vă tulbure izbucnirea patimilor înlăuntrul vostru, pentru că dacă biruiți în lupta cu ele, ele s-au făcut pentru voi pricină, ocazie de bucurie și pace.
Sfântul Nectarie din Eghina (1846-1920), făcătorul de minuni din Eghina, a fost Mitropolit al Pentapolei (Libia), director al Seminarului Rizareios și întemeietor al Mănăstirii Sfânta Treime, în Insula Eghina. Cultul său ca sfânt al Bisericii a fost oficial recunoscut de Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, în anul 1961. Este născut în provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul Mării Marmara, din părinți săraci, dar foarte evlavioși. De mic copil s-a bucurat de o educație aleasă și în special creștinească. După primii ani de școală este trimis la Constantinopol, unde studiază Teologia și scrierile Sfinților Părinți. Aici, sufletul său începe să-L descopere pe Hristos prin rugăciune, prin citirea cărților și prin cugetarea la cele dumnezeiești. La vârsta de 20 de ani devine profesor în Insula Hios. În anul 1877 este hirotonit diacon și primește numele de Nectarie. În următorii trei ani se găsește la Atena pentru completarea studiilor preuniversitare. În anul 1866, părintele Nectarie se întoarce la Alexandria, unde este hirotonit preot și, după 6 luni, este hirotonit arhimandrit. În această calitate se află ca și consilier patriarhal, după care patriarhul Sofronie îi hirotonește mitropolit onorific de Pentapole. În anul 1890, datorită intrigilor de la palatul patriarhal, părăsește înalta funcție și pleacă la Atena, sărac, defăimat, uitat de toți, având nădejdea doar în Dumnezeu și rugăciunile Maicii Domnului. Aici a fost profesor, predicator, director, reușind să formeze mulți adepți. Între 1904-1907, se retrage și construiește o Mănăstire de maici la Eghina, unde și-au găsit locul mulți săraci, orfani, lipsiți de ajutor. Moare în anul 1920, iar după 23 de ani moaștele lui se găsesc în stare de bună mireasmă și sunt așezate în Mănăstirea Eghina, unde mii de oameni, din toată lumea, merg în pelerinaj și foarte mulți își găsesc alinarea dorințelor lor. Sfântul Mitropolit Nectarie este unul din cei mai mari teologi ai începutului de secol XX, cu un nivel de pregătire academică de excepție. A scris foarte multe cărți, unele dintre ele sunt traduse și în limba română.
Autor de citate:
• - “Rugăciunea este soarele ochilor nematerialnici ai sufletului. După cum soarele este lumină pentru trup, rugăciunea este lumină pentru suflet”.
• - “Mândria este un întuneric adânc, care împiedică ochii sufletului să vadă lumina care este înlăuntrul lui, lumina care-l duce la Dumnezeu”.
• - “Fericirea se află înlăuntrul nostru; trebuie doar... găsită”.
• - “Să ne găsim a fi copiii lui Dumnezeu și moștenitorii Împărăției cerurilor”.
