În urma unei recente discuții cu dna Valeria Șara, soția regretatului om de cultură reghinean, Marin Șara (n. 11 apr. 1939 - d. 11 oct. 2019), am înțeles că nu mai pot amâna punerea pe hârtie a sentimentelor și gândurilor provocate de evenimentele tragice din ultimii 10 ani de viață ai bunului meu prieten, cel care a fost profesorul de istorie Marin Șara.
O foarte curioasă și tragică întâmplare a survenit în viața, până atunci liniștită și frumoasă, a lui M.Ș.: în 11 oct. 2009, apărea într-un cotidian mureșean, articolul de ziar „Matusalemic reghinean..." cu trimitere directă la așa-zise evenimente controversate din viața lui M.Ș. La exact 10 ani de la publicarea infamului material publicistic, adică în 11 oct. 2019, pleca la Cele Veșnice, victima nevinovată a acelei incalificabile producții publicistice! Neprietenii lui M.Ș., i-au aplicat, prin acest material publicistic, o aspră și nedreaptă corecție morală - a fost o mizerabilă „palmă" imorală, aplicată pe „obrazul" unui om demn de toată stima. La vârsta de 70 de ani, aflat în prag de pensionare, a aflat astfel, cu multă și nemărturisită durere în suflet, cum se manifestă anumite interese ascunse și meschine, interese care au deschis, în 11 oct. 2009, o imaginară „Cutie a Pandorei", din care au început să se reverse, fără nicio mustrare de conștiință din partea autorilor infamiei: mistificarea adevărului, delațiunea, invidia, lipsa de recunoștință, carierismul, agresivitatea,... nestăvilite de nicio regulă de minimă moralitate!
În modestia și bunătatea lui nemărginită, distinsul om de cultură care a fost Marin Șara, nu a protestat public în niciun fel față de această mizerie morală. Datoriile noastre morale, ale soției lui, Valeria Șara, și ale mele, prietenul său, Dorin Cremene, ne îndeamnă mereu să ne aducem aminte, cu respect și multă nostalgie, acum, la trecerea a cinci luni de la trecerea în eternitate a lui M.Ș., ce om bun și generos a fost, ce remarcabil simț al umorului avea, ce memorabile activități culturale reușea să organizeze, ce bun manager și coleg reușea să fie cu subordonații săi de la Biblioteca Municipală „Petru Maior" din Reghin.
Valoroasa distincție culturală - „Meritul cultural în grad de cavaler", pentru întreaga sa activitate în slujba unei culturi de calitate, spre finalul carierei sale profesionale, a venit ca o recunoaștere oficială și firească a meritelor sale incontestabile de lider de mare valoare al culturii mureșene. A avut merite manageriale deosebite, pentru că s-a opus, în mod constant și profesionist, forțelor demolatoare manifestate și în cultura reghineană, în perioada anilor 1990-2009. Rezultatul meritoriu a fost că a reușit să păstreze imobilul bibliotecii municipale, monumental și reprezentativ pentru Centrul Vechi al municipiului Reghin, în ciuda intențiilor de mutare a bibliotecii municipal într-un alt spațiu. Astăzi, acest spațiu cultural este abandonat de către comunitate și este într-o stare avansată de degradare.
Ne-am pus mereu întrebări, după incidentul publicistic din data de 11 oct. 2019, asupra motivației oribilului gest al neprietenilor lui M.Ș. Până în acest moment, singura noastră explicație logică și emoțională, pe care am găsit-o, este că: „există „specialiști" în dezinformare, manipulare și diversiune care își caută mereu posibile victime. Ei au devenit astfel imuni - și la comandamentele morale ale adevăratelor prietenii, imuni și la comandamentele civice de necesară curățenie morală și armonie comunitară. Față de gesturile lor reprobabile, ei consideră, probabil, că dacă vor avea șansa ca victimele lor să nu protesteze față de mistificările lor repetate, cu atât mai bine!
Până și frumosul grup de prieteni apropiați ai lui M.Ș. a intrat în atenția maladivă și demolatoare a neprietenilor. Ce frumoase și memorabile erau acele întâlniri a căror lider era M.Ș.! Contestatarii lui M.Ș. au mistificat însă și aceste gesturi frumoase și exemplare și au aruncat cu „noroi" și în aceste întâlniri de suflet, moderate de M.Ș. Rezervele lor de mizerie morală păreau să fie inepuizabile - soția, prietenii, activitățile culturale exemplare,... totul trebuia dus în derizoriu atunci când trebuia marginalizat un om de valoare.
Ce misiune morală dificilă ne-am asumat - să vorbim astăzi, în cuvinte puține, despre viața exemplară a unui mare om de cultură, care a fost profesorul Marin Șara! Am întreperins acest demers publicistic, în vederea corectării unor posibile erori de percepție a celor care au doar cunoștințe sumare despre viața lui M.Ș. Într-un imaginar „Proces de reevaluare morală a faptelor bune" ale celui care a fost distinsul om de cultură, Marin Șara, ar avea poate un cuvânt de spus și remarcabilii oameni de cultură mureșeni, care au cunoscut mai bine decât noi, de-a lungul ultimilor 30 de ani, faptele bune ale lui M.Ș. Fără să avem pretenția că îi putem enumera pe toți, vom menționa pe câțiva dintre cei care au colaborat cu M.Ș., „atât la bine, cât și la greu": Mariana Cristescu, Liviu Boar, Eugeniu Nistor, Dimitrie Poptămaș, Ilarie Opriș, Sorina Bloj, Florin Bengean, Maria Borzan, Ioan Torpan, Ilie Frandăș, Ioan Bândilă.
