După cum este firesc, în România au fost făcute multe lucruri bune, altele mai puțin bune, altele, o pacoste pe capul națiunii. Având în vedere tragedia umană care a fost provocată de răspândirea coronavirusului, care, de fapt, este un virus suficient de eficient pentru a trimite pe lumea cealaltă mii și zeci de mii de oameni. Întâmplător sau nu, câțiva jurnaliști și-au amintit de un vaccin denumit Polidin, fabricat la Institutul Cantacuzino. Acest vaccin era atât de eficient, încât, administrat după prescripție medicală, ferea populația de boli virale și complicațiile ce pot apărea în funcție de particularitățile fiecărei persoane. Căutând date despre acest vaccin, am găsit un articol, foarte bine documentat, scris de Dan Arsenie, publicat în “greatnews” la 27 mai 2017 și intitulat “Cum a apărut Polidin, vaccinul care a ținut România sănătoasă. Și cum a dispărut deodată de pe piață”.
DESPRE AUTOAREA POLIDINULUI
Mama acestui vaccin se numește Sylvia Korber Hoișie și sunt relatate tocmai de domnia sa date foarte importante în legătură cu descoperirea vaccinului și soarta, în final, a Institutului Cantacuzino, unde se fabrica acest vaccin.
Silvia Korber Hoișie s-a născut în anul 1928, la Câmpulung Moldovenesc. Tatăl ei a fost meseriaș. Și-a deschis un magazin de sticlărie. Trăiau modest. La 12 octombrie 1941 a fost deportată, fiind evreică. Silvia Hoișie avea 13 ani, iar sora ei, 18 ani. Familia Korber a fost deportată în perioada octombrie 1941 - mai 1944, în Transnistria. Acolo a trăit în mizerie, a suferit de foame. După război,
s-a întors în România și a făcut medicina. Prin anii '60, țări europene, printre care Franța, Germania, Elveția și Polonia foloseau preparate imunostimulatoare, pentru ca organismul să poată lupta cu o gamă largă de infecții bacteriene. Ideea a fost preluată de tinerii medici de la Iași și București.
ÎNCEPUTURILE CERCETĂRILOR PENTRU VACCINUL POLIDIN
“La Iași, din colectivul care a început cercetările făceau parte patru persoane, dar la București erau mai mulți. Eram cu toții foarte tineri, media de vârstă fiind în jur de 25-26 de ani, și plini de chef de lucru”, își amintește Sylvia Hoișie, citată de adevarul.ro.
S-a lucrat timp de șase ani la acest vaccin, numit în final Polidin. S-au folosit numai ingrediente românești pentru producerea vaccinului.
“Microbii erau indigeni, tulpinile fiind izolate de la oameni bolnavi. Nu luam microbi din Franța ca să-i aducem în România. Pe lângă microbii indigeni, în compoziția produsului intrau bilă de bou, fenol, apă distilată și clorură de sodiu, dar putem spune că și fiola constituia tot un ingredient. Această cercetare a fost de durată, uneori istovitoare. Am obținut preparatul prin 1962-1963 și apoi am început munca de cercetare pe animale de laborator: șoarece alb, cobai, iepuri. Cei de la București aveau o tematică, noi de la Iași, o altă tematică de investigat. Așa am reușit să observăm că preparatul poate să oprească o infecție, mai ales infecțiile tractului respirator superior”.
Vaccinul a fost oficial recunoscut de autoritățile din România în primăvara anului 1966, după o serie de teste efectuate pe animale. Mai urma ultimul test, pe om.
“L-am testat pe noi. Ne-am injectat șase zile la rând câte 2 ml de Polidin și toate reacțiile au fost bune. Și așa am primit dreptul de a-l produce. După ce l-am produs a început adevărata cercetare: să vedem în ce afecțiuni este eficient, dacă nu produce la copii efecte adverse, dacă putea fi prescris și femeilor însărcinate, dacă nu avea o acțiune toxică asupra fătului. Apoi, am primit permisiunea de a-l testa pe comunități, pentru a vedea dacă poate fi făcut anterior perioadelor de gripă, și rezultatele au fost bune. Toată munca noastră era prezentată anual la sesiunile științifice ale Institutului Cantacuzino din București, pentru că unitatea era și de cercetare, și de producție”.
PRODUCȚIA DE POLIDIN
Producția a început la scurt timp. Nu exista aparatură de producție, produsul era fiolat manual. Din anii '70, vaccinul a început să fie produs în număr mare cu ajutorul aparaturii moderne. La sfârșitul anilor '90 se produceau chiar și 15 milioane de fiole de Polidin pe an. Medicii prescriau Polidinul pentru preîntâmpinarea infecțiilor respiratorii, dar s-a folosit și în infecții ginecologice și pentru a preîntâmpina metastazele în cancerul la sân.
“Colectivul s-a înmulțit, au venit medici tineri și tehnicieni și am reușit să mai obținem și alte preparate: un ser specific pentru infecțiile căilor respiratorii superioare numit Bronhodin, în concentrații diferite, sau Aerodin, care erau cu instilație nazală. Mai târziu, am creat un preparat care conținea Candida și care avea un rezultat foarte bun în alergii (IBC 10), apoi ne-am gândit să facem un produs de administrat pe cale orală, și așa a apărut Orostim. În anii '70, la Iași, s-a produs și vaccinul antiholeric. A fost nevoie de mare atenție, căci era suficient să pătrundă în apa curentă doar câțiva microbi, mai ales că țevile de apă sunt aproape de cele de la canalizare, și s-ar fi declanșat o epidemie în oraș. Și, totuși, nu am avut niciun accident”. Din echipa care a primit certificatul de inovator al polidinului făceau parte 15 cercetători.
Printre aceștia se numără: I. Pencea, N. Lașcu, M. Lazăr, S. Hoișie, V. Andreescu, C. David, H. Kranzdorf, A. Căpușan, I. Nafta, I. Niculescu, M. Gartner, D. Daneț, E. Gavriliu.
După 4 ani, toată munca lor a și fost plătită. Au primit aproape 3 salarii, spune acum Silvia Hoișie. Produsul a fost aprobat la mijlocul anilor '60, pentru numai 10 fiole. Producția a început la Iași. În 1970 s-a reușit obținerea unei mașini de fiolat, pentru că la început se fiola manual. Astfel s-a putut trece la milioane de fiole. Tot atunci, Silvia Hoișie a devenit responsabil cu producția de Polidin.
SFÂRȘITUL POLIDINULUI DIN ANUL 2000
“În anul 2000 se știa că România va intra în Uniunea Europeană și ne pregăteam să facem o serie de schimbări. Una dintre ele se referea la trecerea a tot ce însemna producție pe calculatoare. Am reușit, dar s-a cerut ca circuitele de producție să fie refăcute, pentru că circuitele produselor noastre se întretăiau. Un lucru care ne-a lovit puternic a fost acela că nu mai aveam voie să folosim la Polidin ingrediente românești, ci doar standardizate, așa că am primit substanțe chimice standardizate, care însă nu s-au potrivit cu cele cu care lucram noi, de unde a rezultat mult rebut. [ ] Eu am ieșit la pensie în 2003, dar am urmărit evoluția produsului. Cum vă spuneam, după cerințele Uniunii Europene, producția a început să scadă, iar, pe de altă parte, banii pe care i-a câștigat institutul din Iași nu au fost investiți pe plan local, ci la București, dar nu știu în ce condiții, că nici ei nu au reușit prea multe”.
POLIDIN NU SE MAI FABRICĂ DIN ANUL 2012
“Încă în 2000 am văzut că treburile nu merg bine. A venit din București șefa de producție, că aranjamentul camerelor nu e bun, că circuitul nu-i bun, tot ce foloseam pentru Polidin, ingredientele trebuiau să fie ingrediente bine controlate și aduse din străinătate, până și clorura de sodiu era adusă din străinătate, de fenol nu mai spun, totul era străin. Bila nu mai aveai voie să aduci de la abator. Începuse și chestia aia cu vaca nebună și bila era de la vaci (...) așa că a fost o situație destul de neplăcută. Și ne-am dat seama, cu toate că s-a obținut la Iași, în perioada aceea, și ștanțarea (...) și controlul și chiar împachetarea lor și vinderea lor în institut. Să știți, erau cozi la un moment dat pentru a se cumpăra Polidinul”.
Rețeta este disponibilă și acum. “Am stat până în 2003, când m-am pensionat pe-adevăratelea, dar rebuturi au fost acum la Polidin din cauza altor ingrediente. Noi am făcut cu anumite ingrediente”, atrage atenția Silvia Hoișie.
“În 2012, (...) directorul de atunci, mai ales directorul de producție și directorul general (...) s-au dus direct la laboratoarele de control, au dat 20 de preparate și-au spus: «Noi nu le mai facem pe astea». Între care era și Cantastim, care e un preparat foarte bun, foarte căutat, Polidin și încă altele”.
