Inaugurarea Mausoleului-Sarcofag (1935)
“Monumentul acesta, aici, pe plaiurile Gorjului, formează și încheie astăzi triunghiul credințelor noastre din război: Curtea de Argeș - Mormântul Suveranilor; București - Eroul Necunoscut; iar aici, mormântul unei eroine pe care o cunoașteți (...) În acest gând, fie ca această piatră să rămână generațiilor de mâine o VEȘNICĂ PILDĂ DE CREDINȚĂ, de avânt și de energie” (Regele Carol al II-lea, discurs de la dezvelirea Monumentului-Sarcofag dedicat eroinei de la Jiu, 1935).
Este de presupus că autoritățile locale, în încercarea lor de a se regăsi mai degrabă în grațiile prim-ministrului (gorjean) Gheorghe Tătărăscu, nu au avut prea multe de spus în fața Arethiei (soția șefului Guvernului și președinta Ligii femeilor gorjene), cea care, susținând-o financiar pe sculptorița Milița Petrașcu, a făcut posibilă o operă de artă (dedicată Cătălinei) cu evidente nuanțe sculpturale păgâne, nicidecum creștine, întâlnite cu predilecție în reprezentările politeiste antropologice pre-creștine (nu degeaba ziarul “Gorjeanul”, din 8 sept. 2015, îi cita pe doi intelectuali care susțineau că Mausoleul-Sarcofag “amintește în cel mai înalt grad de solul trimis de tracii geți, zeului Zamolxis, spre a afla ce mai făcea el prin cer”, ceea ce înseamnă o perpetuare a miturilor ancestrale ale vechilor și celebrelor basoreliefuri din lumea antică (a se vedea monumentele funerare egiptene sau romane)! Cum-necum, opera artistică în cauză, sub care s-au îngropat osemintele Cătălinei (preluate din mormântul amenajat în 1921), a fost inaugurată în spațiul public, la 8 septembrie 1935, în perimetrul rondoului din fața Primăriei Tg. Jiu. În atmosfera de atunci, cu adevărat copleșitoare, s-au reunit întru recunoștință cei mai înalți demnitari ai Statului Român, de la regele Carol al II-lea și până la membrii de vază ai Guvernului României (cu o zi înainte, sâmbătă, sosise din străinătate inclusiv Nicolae Titulescu, ministrul de externe), care, în prezența a circa 40.000 de oameni de pe tot cuprinsul Țării, au asistat la slujba arhierească de sfințire a Mausoleului-Sarcofag (oficiată de un sobor de preoți în frunte cu ierarhul Vartolomeu, episcop al Râmnicului) pe care, în sculpturi în basorelief, au fost imortalizate scene semnificative din viața eroinei Cătălina (se poate vedea când ținea în mâini furca și fusul de tors, când era printre animale, cercetași sau soldați, dar niciodată - așa cum obișnuia - să meargă cu familia la bisericuța din sat)!
Cum spuneam, însă, numeroasa asistență i-a făcut monarhului Carol al II-lea, care a poposit la Tg. Jiu timp de 7 ore (de la ora 11 la 18), o primire... regală! Întregul oraș a fost, atunci, pavaozat cu steaguri tricolore, verdeață și chilimuri oltenești! De la gară, în ovații, suveranul a mers pe jos până la Catedrala Ortodoxă! Aici avea să strângă mâna tremurândă a Elenei, mama eroinei Cătălina, care pur și simplu plângea! Iar când corul de creștini a început să cânte “Veșnica pomenire!”, regele trăgând pânza ce acoperea Mausoleul-Sarcofag, Dumnezeu a îngăduit ca Neamul nostru să mai trăiască o emoționantă clipă unică, de ceea ce înseamnă să fim uniți sub un țel comun, nemaiîntâlnită astăzi, în plin avânt al globalismului anarhic și devalorizant...
(va urma)
