S-a născut sub semnul sfânt al Bunei Vestiri, la 25 martie 1939, în Idicel Sat, din județul Mureș, și s-a înălțat la Domnul în prima dimineață a anului 2019, în modestul său apartament din Târgu-Mureș, după o teribilă, nedreaptă și îndelungată suferință fizică.
A fost profesor, poet, publicist - redactor-șef al cotidianului mureșean “Cuvântul liber”, din tumultoasele zile ale lui decembrie 1989 până în 2019, când a închis ochii -, politician - ales deputat, în legislaturile 1992-1996 și 1996-2000, pe listele Partidului Unității Naționale Române (PUNR) în Parlamentul României. În legislatura 1996-2000, a fost membru în grupul de prietenie cu Japonia și în Comisia interparlamentară a Mării Negre. Ca deputat, a întreprins vizite oficiale de prietenie în Republica Moldova, Grecia, Siria, Georgia, Italia, Franța ș.a.
Cetățean de onoare al municipiului Târgu-Mureș din anul 2009, președinte al Despărțământului Județean Mureș al Astrei, și-a divinizat locul nașterii și originea țărănească, repere fundamentale omniprezente în întreaga sa viață, dar și în publicistica și opera sa poetică, la care s-a întors mereu cu venerație: “M-am născut într-un început de primăvară a anului 1939, din trecutul secol în care, nu peste multă vreme, începeau să bubuie tunurile celui de-Al Doilea Război Mondial. Marcată cu roșu în calendar, ziua ivirii mele pe lume în sătucul dinspre munți se identifică, fericit, cu sărbătoarea Bunei-Vestiri, aducerea veștii celei cu aură de lumină și cu alb crin, Fecioarei Maria, de către Arhanghelul Gavriil. Datorez mult rădăcinii mele țărănești, în devenirea mea, eu, fiul de truditori ai pământului din Idicel-Sat, considerând, întotdeauna că rădăcina aceasta mi-a conferit un titlu de noblețe aparte. Le rămân, așadar, lor, părinților mei, tuturor țăranilor care au dat numele țării, recunoscător”, mărturisea Lazăr Lădariu.
A urmat clasele primare în Idicel-Sat și Ideciul de Sus, continuându-și învățătura la prestigiosul liceu târgumureșean “Al. Papiu Ilarian”, actualmente Colegiu Național, pe care l-a absolvit în 1957. A fost, vreme de un an, profesor suplinitor la Urisiul de Sus, apoi, după1958, în urma examenului de admitere, student la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj-Napoca, pe care a absolvit-o în 1963.
Între 1963-1969 îl aflăm asistent universitar la Institutul Pedagogic de 3 ani din Târgu-Mureș, actuala Universitate “Petru Maior”.
Pasiunea sa pentru gazetărie, meserie ce i-a acaparat întreaga viață, se manifestă încă din anii 1970-1975, devenind corespondent județean al ziarului “Satul socialist”. Din august 1975 este redactor la cotidianul județean “Steaua roșie”, ulterior șef de rubrică la “Probleme cetățenești”, până în 26 decembrie 1989. Din 26 decembrie 1989 este ales, succesiv, ani la rând, redactor-șef al cotidianului independent “Cuvântul liber”, pe care avea să-l conducă până la sfârșitul vieții. A publicat peste 10.000 de articole și a scris peste 50 de cărți de poezie, publicistică și memorii. A colaborat cu grupaje și pagini de poezie în revistele “Vatra”, “România literară”, “Steaua”, “Tribuna” etc. Are poezii traduse în engleză, germană, rusă, maghiară, sârbă, albaneză.
Declarat, în anii 2003, 2005, 2006 și 2008, “Cel mai apreciat și influent jurnalist mureșean din presa scrisă” în cadrul Galei “Omul anului”, Lazăr Lădariu mărturisea, public: “Am fost copilul neastâmpărat, am fost, și elevul sârguincios, și studentul Heidelberg-ului ardelean al Universității clujene, apoi cadru universitar, gazetar și parlamentar. Am parcurs, deopotrivă, sezonul înfloririlor, și al entuziasmului tineresc, toamna roadelor și asprimea iernilor, a trudniciei munci de Sisif uneori. Și am ajuns alunecând spre iarna încercărilor. Soră și frate fiindu-mi gazetăria și scrisul, trecător pe scara lumii, martor și luptător pe baricada neliniștii, am înaintat conștiincios în viață până în locul de unde, și înapoi și înainte, pot vedea acum totul”.
În urmă cu șase ani, în cadrul public sărbătoresc al unei ediții aniversare a “Punților de lumină”, pe care i-o dedicasem, la împlinirea a 75 de ani, i-am scris și rostit un Laudatio din care nu doresc să modific nimic, ci doar să aduc în actualitate distanța dureroasă ce ne desparte, pe care nici vremea, nici vremurile nu vor reuși s-o catifeleze: “Cineva își «pierde» nopțile - la 75 de ani! - scriind/ Cineva corectează texte/ Cineva scrie poezii - inclusiv de dragoste!/ Cineva urcă dealul, zilnic, să hrănească vietățile nimănui/ Cineva coboară de pe Columnă în fiecare cuvânt, în fiecare ardere/ Cineva urcă, sus de tot, în rang nobiliar, rădăcina de foc, de nerăsucit, a Neamului românesc/ Cineva stă de strajă la fruntariile Limbii Române/ Cineva a urcat 75 de trepte spre curcubeul iubirii de Neam, fără să-și încline coloana vertebrală/ Cineva merită toată lauda și prețuirea noastră pentru demnitatea și noblețea cu care își poartă mândria de a fi Român/ Cineva stă de-a dreapta mea, neclintit, de 22 de ani/ La mulți ani, Lazăr Lădariu!”
Ar fi trebuit să împlinească 81 de ani, acum, de Buna Vestire, dar ne privește deja din altă dimensiune.
La mulți ani între îngeri, dragul nostru!
