PAUL GOMA A MURIT DE CORONAVIRUS

Distribuie pe:

Dintr-un articol publicat în „Historia" care citează mai multe surse, aflăm că dizidentul Paul Goma a murit în noaptea de 24 spre 25 martie într-un spital din Paris, datorită infecției cu virusul COVIT-19, la vârsta de 84 de ani. Anunțul a fost făcut de Mariana Sipoș, biografa disidentului, într-un comunicat remis către G4Media.ro. „În urma unui mesaj primit din Franța, cu regret și mare durere anunț plecarea dintre noi a marelui scriitor și disident Paul Goma, în noaptea din 24 spre 25 martie 2020. Paul Goma era internat din 18 martie la spitalul La Pitié Salpetriere, în urma constatării infectării cu virusul ucigaș. Conform informațiilor transmise de echipa medicală care l-a îngrijit, Paul Goma a plecat senin, fără durere și cu sufletul împăcat", transmite Mariana Sipoș.

Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935 în satul Mana, județul Orhei, în Basarabia. Părinții săi erau învățători. După cedarea Basarabiei, familia Goma s-a refugiat în România. În anul 1952, în timp ce era elev la Liceul „Gheorghe Lazăr" din Sibiu, a fost reținut opt zile de Securitatea din Sibiu pentru că vorbise în clasă despre partizani și pentru că ținea un jurnal. În toamna aceluiași an a fost exmatriculat. În timpul revoltei de la Budapesta, din 1956, fiind student, Goma a criticat materialismul dialectic, a afirmat că limba moldovenească este o invenție și că trupele sovietice sunt de ocupație. A fost arestat în același an, sub acuzația de „tentativă de organizare de manifestație ostilă", condamnat la doi ani de închisoare corecțională, la Jilava și Gherla. Apoi a fost trimis cu domiciliu forțat în Bărăgan.

A trimis o scrisoare deschisă și lui Pavel Kohout, lider al „Chartei 77", mișcare disidentă în Cehoslovacia la începutul anului 1977. La 2 martie 1977, la Radio Europa Liberă a fost citită scrisoarea adresată de Paul Goma lui Nicolae Ceaușescu. „Toți vecinii noștri se mișcă, își cer drepturile care li se cuvin. Până și rușii strigă în gura mare că sunt neliberi, că drepturile le sunt călcate în picioare. Numai noi, românii, tăcem. Și așteptăm să ni se dea totul de-a gata. Românii noștri se gândesc numai la ceea ce vor pierde dacă va afla Securitatea. Nu se gândesc la ceea ce vor câștiga în ciuda Securității. Un cunoscut, un «...escu» pur sânge, m-a jignit de moarte. Și nu numai pe mine. Știți ce mi-a zis? Zice: «Domnule, dumneata te agiți într-un fel anume și vrei să faci anume chestii care nu sunt specifice românului. Deci, nu ești român»", scria Goma în scrisoare. „Domnia Voastră și cu mine. Dar, numai cu două semnături... Există însă o soluție: solidaritate individuală. Eu expediez o scrisoare cu semnătura mea olografă. Numai că gestul meu nu va împrăștia teama concetățenilor noștri de a se alătura celor care cer drepturi. Cu totul și cu totul alta ar fi situația dacă Domnia Voastră a-ți trimite o asemenea scrisoare. O declarație de susținere a Chartei 77. Sunt ferm convins că milioane de români vă vor urma și se vor solidariza cu cehii și slovacii. Făcând acest lucru, veți arăta că sunteți consecvent cu declarațiile din 1968 (...) Cu speranță, Paul Goma, București, februarie 1977", își încheia scrisoarea.

Urmarea: Dintr-o notă-raport a Securității, din martie 1977, reiese că Paul Goma a fost mai întâi filat de securitate. În locuință i-au montat mijloace de interceptare. Securitatea a montat microfoane și în casa din Breaza, a mătușii soției sale, Luiza Năvodaru. Acțiunea de filaj a fost coordonată de colonelul Mihai Nicolae, șeful Serviciului 5 din cadrul Direcției I.

„Pentru a ușura acest lucru (n.r. - montarea de aparate de interceptare), vom organiza ca, timp de 15 minute, curentul din ziua respectivă să fie întrerupt. Lucrarea se va efectua după camuflarea geamurilor", se arată în raport.

În ziua în care urma să fie arestat, Securitatea a organizat „chemarea la Editura Cartea Românească a soției lui Paul Goma și la Editura Universul a lui Petre Năvodaru".

În dosarul de Securitate al lui Paul Goma apare și un proces-verbal de percheziție domiciliară, la 1 aprilie 1977, data arestării sale, în apartamentul său din București, de pe Aleea Compozitorilor.

Paul Goma a fost arestat, dar eliberat pe 6 mai 1977, în urma unei campanii internaționale, cu precădere popularizată la Radio Europa Liberă. În luna noiembrie 1977, Goma, soția și copilul au fost expulzați în Franța, unde au cerut azil politic.

Lasă un comentariu