Motto: „Du-te, poporul meu, intră în cămările tale și închide ușa după tine; ascunde-te puține clipe, până când mânia va fi trecut!" (Isaia 26, 20).
• „Se știe că ascultarea este bunul cel dintâi în toate virtuțile începătoare, fiindcă nimicește părerea de sine și naște în noi smerita cugetare. De aceea, celor ce stăruiesc în ea, cu bucurie, li se face intrare și ușă spre dragostea lui Hristos. Pe aceasta nesocotind-o Adam, s-a rostogolit în adâncul iadului; și pe aceasta iubind-o Mântuitorul, în scopul mântuirii, a ascultat până la cruce și moarte pe Părintele Său. Iar făcând aceasta, nu s-a aflat cu nimic mai prejos decât măreția Sa. Căci, stingând (oprind) vina neascultării omenești prin ascultarea Sa, a adus iarăși la viața fericită și veșnică pe cei ce viețuiesc (trăiesc) în ascultare. Prin urmare, această virtute a ascultării trebuie s-o păzească toți cei ce încep lupta cu părerea de sine (eul-lor), adusă de diavol. Mergând pe calea ascultării veți găsi cărările virtuților".
Diadoh al Foticeii, Filocalia - vol. I, pag. 432
***
• „Ascultarea este o virtute creștină. Din ea răsare smerenia; din smerenie, dreapta chibzuință (înțelepciune, discernământ), din dreapta chibzuință, pătrunderea (însușirea virtuții); Din aceasta răsare vederea înainte, care e o însușire a lui Dumnezeu și mai presus de oricare dăruit de El celor care s-au învrednicit de a fi îndumnezeiți (răsplătiți) în urma ascultării. Să-ți fie ascultarea și cele ce țin de ea, ca o călăuză, precum le este corăbierilor busola spre a se păzi de rătăcire". Rămânând în ascultare, vei putea pluti pe marele ocean al virtuților și vei înainta spre portul neînviforat al nepătimirii. Numai așa se ajunge la starea de înfrângere a tuturor patimilor (ispitelor, păcatelor), a tuturor valurilor lor, ca la un port al liniștii. Căci, pe cel ce ascultă cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu, nici diavolul nu-l poate birui".
Calist și Ignatie Xanthopol, Filocalia - vol. VIII, pag. 36-38
***
• „Sfinții Părinți numesc ascultarea, mărturisire (mucenicie), fiindcă nu numai cei care au murit pentru Hristos se pot numi așa, ci și aceia care mor păzind poruncile lui Dumnezeu". Fără această mucenicie a ascultării, nimeni nu va putea vedea pe Domnul. Cel ce ascultă și se supune lui Dumnezeu și legilor Lui, dă el însuși o hotărâre (dovadă, garanție) în privința sa. Dacă ascultăm de Dumnezeu, și uneori ni se pare că nu ar fi suficient, ne izbăvim (vindecăm) de păcate, fiindcă Dumnezeu cunoaște sufletul nostru; iar dacă nu ascultăm și nu împlinim voia divină, ne purtăm propria osândă (vinovăție).
Sf. Ioan Scărarul, Filocalia - vol. IX, pag 82
P.S. „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt. Pentru aceea, cel ce se împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc își vor lua osândă" (Romani 13, 1-2).
Deci, ce trebuie să facem în această perioadă de izolare?
„Privegheați și vă rugați, că nu știți ziua și ceasul când vine Fiul Omului" (Matei 25, 13). Amin!
