Participând anul trecut la o acțiune profesională organizată de către Prefectura județului Mureș, cu invitați recunoscuți prin prestația lor națională sau locală, fie negativă, fie pozitivă, măcar parțial, am avut ocazia ca de atâtea ori să îmi spun punctul de vedere, opinie nu neapărat personală, ci fundamentată de mesajele permanente pe care membrii de sindicat ai Sindicatului din Învățământ „Spiru Haret" Mureș ni le transmiteau. Multe dintre ele au ajuns la nivel ministerial și au rămas acolo, iar altele, puține dar eficiente, au fost cuprinse în proiecte legislative acceptate sau respinse de către aleșii poporului.
Prin intervenția mea, adresată direct doamnei ministru Ecaterina Andronescu, după ce ne-am mințit cu o viziune „monumentală" asupra viitorului învățământului românesc, am sintetizat două probleme foarte importante, cred eu. Prima se referea la elaborarea și aprobarea prin vot, de către Parlament, a Legii Educației, lege absolut vitală pentru elevi, părinți, dascăli, ca și pentru întreaga societate. După o „demonstrație" de aproape o oră, mi-am declarat scepticismul că acest eveniment se va întâmpla în timpul puterii social-democrate.
Am fost întrerupt, cu o încercare de a-mi schimba opinia, moment în care au început să curgă argumentele în defavoarea apariției Legii Educației. Cu un ton ironic, am spus că dacă apare legea în timpul mandatului social-democrat, PNL-ul o va contesta la Curtea Constituțională pentru că, vor spune ei, nu s-au respectat regulile de ortografie și punctuație. După ce se întoarce de la CCR, va interveni UDMR-ul, pentru că s-a scos din lege obligativitatea aprobării de către partid a ocupării funcțiilor de director și director adjunct, dacă nu este membru al partidului menționat.
Am lăsat la urmă viitoarea atitudine a președintelui țării, care va contesta legea, deoarece nu are în conținutul ei ore de fizică la învățământul preprimar și primar.
De aici am concluzionat că vom rămâne mai departe cu legea cârpită a lui Funeriu și nu este exclus, ca peste puțin timp, să ne trezim din nou cu el la timona învățământului.
A doua problemă pe care am ridicat-o, fiind din nou contrazis, așa cum fac stăpânii, de obicei, se referea la faptul că, în opinia mea, opinie venită, cum spuneam, din teritoriu, prea multă școală se face în școală. Am adus în susținerea ideii argumentul că se face matematică, iar elevii nu știu să determine, pe teren, cât se întinde un ar de pământ, fac biologie și nu au fost niciodată pe un câmp să determine flora din mediul respectiv, fac ore de geografie și au auzit, doar teoretic, că oamenii se pot orienta și după mușchii copacilor. Am continuat cu argumente privind beneficiile mediului înconjurător, privind sănătatea și îmbogățirea cunoștințelor. Opiniile mele au fost respinse, în bloc, de către doamna ministru, pentru că e foarte ușor să vezi lucrurile eterne, în scurt, lăsând pe alții să judece lucrurile pentru un timp mediu și lung.
Acum, ne aflăm în mijlocul unei catastrofe generale privind sănătatea nației noastre și îmi dau seama că suntem descoperiți la cele două mari și foarte importante domenii ale societății noastre: sănătatea și învățământul. Dacă viziunea era: „las' că merge și așa", iată că dascălii trebuie să găsească singuri o nouă cale pentru educație și instrucție, iar slujitorii sănătății nației sunt confruntați cu probleme greu de depășit, beneficiind doar de sprijinul nostru moral, care nu este salvator de vieți. Această situație, deși cuprinde aproape o întreagă lume, se datorează unor culte politice și administrative din care acum se încearcă o ieșire, „care cum poate".
Suntem fără o lege a Sănătății care să poată răspunde oricăror situații, suntem și fără o lege a Educației care să răspundă momentelor delicate care pot să apară. Se pare că expresia „trecutul e al strămoșilor noștri, prezentul e al nostru, viitorul e al lui Dumnezeu" are suport explicativ, acum mai mult ca niciodată. Ne întrebăm, oare e destin, e blestem sau e vină comună?
Au fost semnale peste semnale privind domeniile prioritare: învățământ și sănătate, sau invers, dar interese obscure, interese personale sau de grup, au îndepărtat de societate aceste priorități. Ferească Dumnezeu să ne trezim într-o societate bolnavă și needucată! Atunci, chiar suntem pierduți.
Ne rugăm pentru sănătatea lucrătorilor din domeniul sanitar, ne mirăm că strigătele lor abia acum se aud, ne rugăm pentru sănătatea personală și de grup, dar să nu uităm că toate pot fi trecătoare, dar multe din lecțiile pe care le predau nu se mai întorc. Acum vedem că nu putem trăi unii fără alții, indiferent de domeniul în care activăm. Acum vedem că toți suntem utili. Stați în casă și cugetați, stați în casă și gândiți proiecte de viitor, stați în casă, acum, pentru a schimba lumea de mâine. Ea poate să se schimbe și în absența noastră, dar trenul în care te urci nu e sigur că ajunge la destinație.
Putere, voință, credință și respectarea hotărârilor decidenților prezenți, premise pentru un nou început în lume...
Poate că această grea situație este o încercare pentru întreaga societate. Am tot așteptat și am rămas cu așteptarea. Poate că acest moment de cumpănă ne va uni, și lecția de unitate, umanitate, solidaritate și credință, va fi acum înțeleasă, trezind în noi determinare, atitudine, înlăturând pasivitatea și acceptul prafului în ochi, aruncat de atâta vreme, căci, iată, nu „merge și așa". Doamne ajută!
