COMBINATUL CHIMIC DIN TÂRNĂVENI, TEMELIE A INDUSTRIEI CHIMICE ROMÂNEȘTI - O TRISTĂ AMINTIRE (XIV)

Distribuie pe:

Deși la începutul anului 1990 Combinatul chimic Târnăveni era o perlă a industriei chimice românești, unitate etalon indispensabilă economiei naționale, în ultimii ani devine unul dintre cele mai văduvite combinate din țară, lipsite de investiții, privat de orice viziune economică, decapitalizat cronic, lipsit de comenzi, contracte modeste generate de lipsa fondurilor, devine lipsit de a fi atractiv pentru investitorii serioși. După 1990, piața internă a scăzut, piețele externe pe care Târnăveniul putea să exporte au dispărut. Expansiunea economică din timpul anilor '70-'80 s-a tradus în niveluri înalte ale consumului de energie electrică și într-o vulnerabilitate crescândă față de șocuri exogene ale furnizării ei prin așa-zisele “ore de vârf” care diminuau producția și afectau foarte mult consumurile specifice de energie, cuptoarele de carbid fiind mari consumatoare de energie electrică. Prețurile la materii prime și utilități au devenit nemiloase, din ce în ce mai mari. Comprimarea consumului intern de produse chimice prin intermediul reducerii planificate a cererii au contribuit mult la scăderea accentuată a exportului de carbid. Combinatul chimic trăia momente de agonie, fiind ținut în viață, mai cu seamă, din motive sociale.

După anul 1990, factorii de decizie nu au avut curajul, inițiativa și nici competența profesională să efectueze o reconstrucție rațională a capacităților de producție, o retehnologizare și o eficientizare a acestora. Rezultatele se văd, în rest suntem liberi să visăm! Ce s-a întâmplat după anul 1990 la Târnăveni știe toată lumea. Economia Târnăveniului a fost distrusă în special de potentați susținuți din spate de politicieni care au luat pe nimic fabricile “Bicapa”, Carbid-Fox, Cars, Tehnolemn și parțial Fabrica de geamuri, tăindu-le și apoi vânzându-le, bucată cu bucată, la fier vechi. Fotografia de azi a Târnăveniului în ceea ce privește industria, comparată cu 3 decenii în urmă, evidențiază clar o stare de regres pe toate planurile activităților economico-sociale.

Procesul dur de selecție capitalistă a pus la pământ coloși industriali cu zeci de mii de angajați și cifre de afaceri amețitoare. Giganții industriali care asigurau locuri de muncă celor mulți au căzut unul după altul. Falimentul unor mari complexe a avut un efect de domino. S-a destrămat o țară, dar mulți borfași și-au umplut buzunarele și au devenit capitaliștii de azi, exemplele sunt numeroase.

Istoria falimentului generalizat începe din anul 1990 din “motive de fier vechi”. Câtă prostie! Motivația poate fi oricare alta, dar nu fier vechi.

Foarte puține întreprinderi construite în perioada comunistă și chiar cea interbelică, “Nitrogen” și “MICA”, au mai rezistat după anul 1990. Dintre combinatele chimice producătoare de îngrășăminte chimice, două unități au scăpat cu bine din privatizare: AZOMUREȘ, ajuns astăzi cel mai important producător de îngrășăminte chimice din România, furnizând agriculturii românești substanțe minerale cu azot și complex de tip MPK, Azomureș fiind un exemplu de succes, grație investițiilor masive. Combinatul chimic Năvodari, asigurând 5% din nevoia de îngrășăminte chimice pe bază de azot și fosfor, de asemenea tot datorită unor mari investiții (5 milioane de euro în 2018). Azomureș S.A. produce: azotat de amoniu, nitrocalcar, uree, îngrășăminte lichide și complexe, melamină. A fost preluat de compania elvețiană AMEORA HOLDING AG prin intermediul Peliron Fertilizers, care deține 75,8% din acțiunile Azomureș. În prezent, industria chimică românească este aproape dispărută, cea rămasă este la o productivitate de 11-15 ori mai mică.

În anul 1990, Combinatul chimic Târnăveni s-a divizat în două unități industriale distincte: “BICAPA” și “CARBID-FOX”. La Bicapa, în anul 2000, activitatea a fost oprită total. În anul 2009 s-a intrat în procesul de insolvență, declarată fiind procedura de lichidare, încheiată în anul 2012. La Carbid-Fox, unicul producător de carbid din România, obiectiv industrial etalon, în aprilie 2006 a fost declarat falimentul societății. Din nefericire, munca unor generații de oameni creativi și harnici s-a dus pe apa sâmbetei. Poate că peste timp “fostele fier vechi” vor fi văzute altfel, de către oamenii cu scaun la cap, ca să nu mai spun că industrializarea României timp de 45 de ani a schimbat întreaga societate, țara noastră a devenit o țară industrială, chiar dacă acest fapt, trebuie să recunoaștem, s-a realizat și prin acumularea multor probleme negative, nefaste economiei de după anul 1989.

(Va urma)

Foto: Celebrul Combinat chimic din Târnăveni a devenit o tristă amintire

 

Lasă un comentariu