Imaginile transmise de către diferite posturi de televiziune din sălile de clasă ale multor școli de pe cuprinsul țării m-au șocat. Am văzut cum, în locul tradiționalelor bănci școlare, au fost așezate mese și scaune. Aceste imagini m-au îndemnat să scriu despre banca școlară cu scopul de a-mi aduce o contribuție la menținerea și întărirea sănătății școlarilor.
O mare parte din viața de școlar, elevii și-o petrec în sălile de clasă, stând în bănci.
Banca școlară face parte din mobilierul școlar. Ea trebuie să contribuie la crearea celor mai bune și igienice condiții atât pentru elevi, cât și pentru procesul de învățământ.
Banca școlară trebuie să corespundă prin dimensiunile și construcția sa proporțiilor corpului elevilor și activității lor.
O bancă corect construită creează condiții optime pentru învățământ, în primul rând pentru scris, citit și desenat.
Deosebirea principală dintre bancă și masa obișnuită constă în poziția înclinată a pupitrului și în faptul că banca prezintă în construcția ei o serie de condiții care ușurează poziția corectă și igienică în timpul învățării.
E necesar ca în bancă elevul să poată sta comod, fără să obosească.
Poziția cea mai puțin obositoare este cea dreaptă, în care trunchiul se găsește în poziție verticală.
Într-o poziție corectă, distanța de la ochi până la pupitru trebuie să fie de 30 până la 40 cm.
Din punctul de vedere al igienei vederii, înclinarea pupitrului prezintă o deosebită importanță.
Poziția înclinată a pupitrului permite elevului să vadă manualul sau caietul de pe bancă sub un unghi mai mare. În acest fel, elevul va înclina mai puțin capul, iar ochiul poate să se încline în jos față de linia orizontală.
Atunci când scrie sau citește pe o suprafață orizontală, elevul trebuie să-și îndoaie mult spinarea și să lase capul în jos pentru a vedea cartea sau caietul sub un unghi suficient de mare.
Poziția înclinată a pupitrului ușurează acomodarea ochilor în timpul scrisului sau cititului.
Atunci când scrie sau citește, elevul trebuie să îndeplinească următoarele condiții pentru a avea o poziție corectă: să șadă drept, să folosească ca sprijin speteaza scaunului, băncii, să nu se sprijine cu pieptul de bancă, trunchiul, capul și umerii trebuie să fie ținuți drepți, picioarele trebuie să stea drept pe dușumea sau pe bara de sprijin.
Banca școlară să nu prezinte pericolul ca elevul să se lovească sau să se rănească în vreun fel, să aibă o bună stabilitate.
Se recomandă banca cu două locuri, în care fiecare elev are locul său, loc pe care îl poate părăsi fără a-și deranja vecinul.
Elevii vor fi așezați în bănci de către profesor în locuri corespunzătoare dimensiunilor corpului lor.
În cei 22 de ani petrecuți ca învățător la Școala Gimnazială “Alexandru Ceușianu” din Reghin, la fiecare început de an școlar m-am preocupat de asigurarea băncilor școlare corespunzătoare din punct de vedere igienic pentru clasa la care urma să predau.
În clasă aveam bănci reglabile.
La solicitarea mea, un grup de părinți veneau cu sculele și materialele necesare și efectuau eventualele reparații ale băncilor, apoi le reglau în așa fel încât să fie potrivite pentru fiecare elev.
În clasă aveam trei rânduri de bănci așezate estetic pe trei nivele de înălțime (mici, mijlocii și mari) pentru că și elevii au înălțimi diferite.
E necesar ca și acasă în camera sa sau în colțul în care învață, elevul să aibă un mobilier asemănător băncii școlare.
Educând și instruind elevii, este necesar ca unul din principalele scopuri urmărite să fie grija pentru întărirea sănătății generației tinere.
Stimați conducători din școli și din inspectoratele școlare, dacă oratorul aflându-se în fața publicului pentru a-și ține discursul are nevoie de un pupitru cu suprafață înclinată, dacă în biserică cântăreții stau în strană care are forma de bancă, atunci și elevul are nevoie de o bancă cu suprafață înclinată pentru a citi și scrie. Nu-i luați acest drept!
Având în vedere cele arătate mai sus, e necesar ca administrațiile școlare să comande și să cumpere bănci școlare, nu mese, care să corespundă preferințelor și cerințelor igienice din epoca în care trăim.
Părinții, moșii și strămoșii noștri și-au petrecut anii de școală stând disciplinați și învățând în
bănci, nu la mese.
