* Salariile angajaților din insustria alimentară sunt mai mici decât ajutorul de șomaj tehnic
* În timp ce românii sunt săraci și au rămas fără bani, politicienii noștri joacă plafonarea prețurilor la alimente, la Curtea Constituțională
* Agricultură și industria românească nu au forță de muncă, guvernul i-a adus acasă pe românii plecați, odată cu pandemia, iar acum îi exportă la cererea Germaniei și Italiei
Domnule Prim Ministru, deși primul instinct a fost să gândesc optimist, considerând că vor veni și vremuri mai bune, pe care generația mea le așteaptă de mulți ani, gândul că nu ați înțeles sau poate nu ați vrut să înțelegeți întrebarea mea m-a determinat să vă explic public situația.
* În urmă cu aproximativ 10 zile, am adresat o solicitare Guvernului României care, în mare parte, constă în:
- Eliminarea taxelor și impozitelor pentru societățile din industria alimentară, pentru o perioadă de 6 luni;
- Scutirea de la plata taxelor pe salariu, pentru o perioadă de 6 luni, în cazul angajaților din industria alimentară, pentru a putea să-I menținem.
- Stoparea exporturilor de materie primă pentru industria alimentară și încurajarea importurilor pentru acest sector;
- Sprijinirea sectorului de procesare a cărnii, prin acordarea de subvenții;
Și asta, în condițiile în care, astăzi, România are nevoie, în principal, în afară de măsuri de sprijinire pentru economie, de spitale, medici, cadre medicale și alimente. Potențialul industriei alimentare românești ne-ar putea oferi posibilitatea să reajungem pe rafturile magazinelor cu produsele noastre.
Reacțiile nu au apărut sau au fost făcute câteva interpretări care nu au legătură cu majoritatea salariilor de mizerie ale angajaților din industria alimentară, cu sărăcia reală a românilor, drept pentru care am decis să vă pun o întrebare la emisiunea TV la care ați participat, duminică, 05.04.2020, ora 20.00.
Răspunsul dat de dumneavoastră, cum că astăzi nu ne mai obligă nimeni să venim la muncă decât pentru a câștiga un salariu, nu se potrivește întrebării. Întrebarea făcea referire la salariul de mizerie pe care angajații din industria alimentară îl câștigă: 1.700-1.800 de lei, la faptul că ei sunt obligați, în primul rând, să vină la muncă și să producă alimente de calitate și ieftine pentru populație, este o obligație morală. Am precizat că majoritatea angajaților provin din satele și comunele învecinate, riscul de îmbolnăvire prezintă un grad ridicat, forță de muncă din industrie lipsește, iar valoarea ajutorului de șomaj este mai mare decât salariile lor nete. Și știți de ce? Sunt sigur că nu, fiindcă sunteți cu toții rupți de realitățile din această țară, mai ales de cele de ordin social.
Ceea ce se-ntâmplă are câteva cauze:
- Clasa politică a creat prin legea salarizării o mare discrepanță între sectorul bugetar și cel privat, ultimul fiind cel care cotizează cel mai mult la bugetul României;
- De aproape 9 ani promiteți, cu toții, de fiecare dată când veniți la guvernare, că veți modifica Legea nr. 62, Legea Dialogului Social, care din anul 2011, atunci când a fost modificată la solicitarea mai multor investitori străini, a făcut ca 70% din lucrătorii români să vină la lucru numai ca să aibă de unde se întoarce, să aibă un venit sub nevoile firești pentru întreținerea familiei, să fie lipsiți de drepturi. Legea are articole contradictorii, iar Campania împotriva celor nemulțumiți, dar cu mai mult curaj “așteaptă mulți la poartă, sau aducem forță de muncă din Nepal”, a indus teama pierderii locurilor de muncă.
Domnule Prim-ministru, în sectorul privat din România nu există mai mult de 2-3 reprezentativități sau mai mult de 3-4 Contracte Colective de Muncă înregistrate la nivelul sectoarelor de activitate.
Nimeni nu a mișcat un deget și legea a rămas aceeași. Personal, voi face dovada înaintării unui proiect de modificare a acestei legi, tuturor partidelor politice, comisiilor parlamentare, ministerului Muncii, guvernului de acum un an, la care nu am primit niciun răspuns. Acest lucru dovedește indiferența față de sectorul privat și interesul numai pentru obținerea de voturi din cealaltă parte.
În concluzie, domnule Prim-ministru, în condițiile în care angajații din industria alimentară primesc un salariu net de 1.700-1.800 lei lunar, când majoritatea lor provin din satele și comunele limitrofe marilor orașe, fiind supuși permanent riscului îmbolnăvirii, v-am solicitat, în numele organizației pe care o reprezint, ca pentru o perioadă de 6 luni, taxele și impozitele acestora să fie eliminate, astfel încât salariul lor net să crească, iar fabricile să aibă garanția păstrării angajaților. Altfel, multe companii vor închide, angajații vor intra în șomaj tehnic, și, probabil, imediat mulți vor pleca din țară pentru un salariu mai mare, mai ales când Germania și Italia cer acum forța de muncă, având nevoie de oameni în agricultură. Facem aceeași mare greșeală și prin absența luării unor măsuri care să încurajeze economia, îi gonim din țară și ne vom plânge în continuare de lipsa forței de muncă.
Plafonarea prețurilor la produsele alimentare este o măsură socială de mare importanță pentru sănătatea românilor, care să vină în sprijinul veniturilor fiecărei familii, dar și în favoarea menținerii consumului și nu a reducerii lui, care altfel poate arunca în aer industria alimentară, mai ales că multe alimente vin din import, la prețuri mai mici.
O ultimă parte a întrebării mele făcea referire la un articol din Ordonanța nr. 32, privind acordarea șomajului tehnic și anume:
La articolul XI, după alineatul (8) se introduce cinci noi alineate, alineatele (9)-(13), cu următorul cuprins pentru alin. (9):
(9) În situația în care un angajat are încheiate mai multe contracte individuale de muncă, din care cel puțin un contract cu normă întreagă, este activ pe perioada instituirii stării de urgență, acesta nu beneficiază de indemnizația prevăzută la alin. (1).
Asta înseamnă că dacă un angajat are mai multe contracte cu timp parțial și unul dintre angajatori suspendă activitatea pe perioada stării de urgență, poate primi șomaj tehnic. Într-o astfel de situație, un angajat cu două contracte de muncă, cu timp parțial, poate câștiga venituri substanțiale, plus șomajul tehnic. Venitul multora poate fi dublu sau triplu față de cel din industria alimentară.
Sper ca această eroare să fie îndreptată în ședința de guvern de astăzi, cu posibilitatea de a face corectură în REVISAL, așa cum am discutat cu dna ministru Alexandru.
Mai cred că acum ați înțeles atât ceea ce înseamnă obligativitatea, cât și o parte din nevoile industriei alimentare românești; multe dintre produsele acesteia sunt strategice.
Domnule Prim-ministru, cred că este momentul ca toată clasa politică să lase luptele din spatele ușilor, să dispară pentru moment dorința alegerilor, indiferent care ar fi, iar dumneavoastră, alături de ceilalți reprezentanți ai Guvernului României, să vă puneți priceperea în folosul românilor și României. V-ați asumat conducerea acestei țări și consider că este momentul să și dovediți că sunteți în stare să faceți acest lucru. Înlocuiți incompetența și prostia, cu inteligență, profesionalism și responsabilitate.
