GÂNDURI LA VREME DE PANDEMIE

Motto: “Învață să-ți scrii durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă” (Sfântul Augustin)

Trăim într-o perioadă tulbure, o perioada de mari încercări pentru fiecare dintre noi. Dacă cu câteva săptămâni în urmă cineva ne spunea că în cel mai scurt timp vom trăi și vom activa conform unor Ordonanțe Militare (sâmbătă, 4 aprilie a fost aprobată cea de a 7-a), cu siguranță am fi zâmbit sau, poate, ne-am fi pus unele semne de întrebare. Încet și sigur, ni s-au restrâns drepturile și libertățile cetățenești și, iată, din 16 martie 2020, am intrat în ceea ce se cheamă carantină. Pentru câtă vreme? Deocamdată, numai Dumnezeu știe.

Unii au înțeles gravitatea situației și s-au conformat, respectând cu strictețe prevederile legale, după principiul: “unde-i lege, nu-i tocmeală”. Alții, care s-au obișnuit să trăiască spunând: “e democrație, fac ce vreau”, au privit cu superficialitate prevederile legale cuprinse în Ordonanțele Militare, care cereau distanțarea socială, s-au plimbat, cu rost și fără rost, au ignorat total dispozițiile date de autorități, și rezultatul îl vedem cu toții.

Avem, conform cifrelor publicate de Grupul de Comunicare Strategică, la data de 5 aprilie 2020, un număr de 3.864 persoane infectate cu Coronavirus 19.

151 de morți, 15.980 carantinați și 108.810 oameni izolați la domiciliu. Acelora care nu respectă regulile le spun următoarele: Da, dragii mei, faceți ce vreți, dar înțelegeți că democrația voastră, prost înțeleasă, merge până în punctul în care încalcă drepturile celorlalți. Prin comportamentul iresponsabil, de care dați dovadă, atentați la unul dintre drepturile fundamentale ale omului, dreptul la viață.

Urmărind presa și materialele video din mediul online, rămâi stupefiat de comportamentul unora. Unii, dintre cei aflați în carantină, au distrus camerele de hoteluri de 3 și 4 stele, au făcut ținte din ușile camerelor, au distrus mobilierul, televizoarele etc. și au încins chefuri la barurile localurilor. Ei bine, toți aceștia vor trebui să plătească ce au distrus, din fonduri proprii, iar autoritățile trebuie să ia urgent măsuri în acest sens. Pe aceștia, dar și pe cei care, încă, nu au încetat să înjure, să jignească, să politizeze situația, i-aș caracteriza ca făcând parte din categoria românilor iresponsabili, plini de sine, egoiști, fără frică de Dumnezeu și fără rușine față de semenii pe care îi pun în pericol. În aceeași categorie i-aș introduce și pe cei care fac speculă cu produse alimentare (banala drojdie a devenit de negăsit) și sanitare (spirtul medicinal Mona se vinde cu 11 Ron!!!), dar și pe cei care consideră că se pot îmbogăți prin mărirea nejustificată a prețurilor în aceste vremuri.

Gradual, autoritățile au înăsprit pedepsele pentru astfel de oameni și bine au făcut. Din păcate, mă îndoiesc că amenzile, pe care mulți nu le vor plăti, sunt suficiente. În aceste cazuri, cu siguranță, se impun măsuri coercitive mult mai aspre, iar starea de urgență decretată permite acest lucru. Desigur, autoritățile trebuie să acționeze și cu sufletul, nu-i dai unei biete bătrâne amendă pentru că a întârziat 10 minute la cumpărături, din contră, poți să o ajuți, să-i duci cumpărăturile sau să-i facilitezi trecerea străzii, habar nu ai ce înseamnă pentru o persoană vulnerabilă să se gospodărească singură, în asemenea vremuri.

Mă gândesc, apoi, la faptul că ne-am dori comunicatori, inclusiv politicieni, care să empatizeze cu noi, pe care să-i simțim aproape de noi, deoarece nu-i ușor să stai în casă săptămâni întregi și să auzi aceleași cifre sumbre. Ne-am dori reporteri corecți, care să prezinte realitatea, care să folosească un ton mai domol, mai puțin panicard și care să aștepte informațiile autorităților, folosindu-se mai puțin de informații “pe surse”.

Enumerând doar câteva dintre aspectele negative pe care le-am sesizat, inima mi s-a umplut de dragoste și bucurie văzând că fibra noastră românească nu s-a deteriorat în totalitate. Am constatat că marea majoritate a românilor au dat dovadă de solidaritate, se implică în ajutorarea persoanelor vulnerabile, a bolnavilor, a medicilor, dând dovadă de gesturi care impresionează până la lacrimi. Eu zic că, atâta vreme cât mai sunt astfel de manifestări, nu suntem pierduți (mă gândesc la suma uriașă adunată prin teledonul unei televiziuni, la florile dăruite în semn de recunoștință, la acordarea de cazare și hrană pentru cei aflați în prima linie, la numeroasele donații făcute atât de către cei cu dare de mâna, cât și de către cei cu situație materială modestă, dar cu suflete cât toată România).

Mă gândesc, în mod special, la medici, farmaciști, asistenți, alte cadre medicale, care sunt, în aceste vremuri, “carnea de tun” în fața unui inamic necunoscut în totalitate. Știți, mai ales cei care-i jigniți, câtă trudă au depus în cei 6 ani de facultate și cei 5-6 ani de rezidențiat? Cum să-i trimiți la război “fără pușcă”, pușca lor fiind materialele de protecție absolut necesare. Suntem abia la începutul pandemiei și avem peste 600 de cadre medicale infectate. Inadmisibil! Câțiva dintre cei responsabili ar trebui să-și facă procese de conștiință sau să-și dea demisiile pentru că s-a ajuns aici.

Mă gândesc la dascăli, nimeni nu și-a dorit această vacanță prelungită, tocmai când au început pregătirile pentru evaluările naționale. Este greu pentru părinți, pentru copiii ținuți atât de mult în casă. Vorbim de teleșcoală în mediul online, dar cum să o facă copiii din zonele în care nu este curent electric, cei din familiile care nu au tablete, televizoare, telefoane moderne, într-un ultim sondaj, 36% spun că nu au făcut cursuri prin această metodă. A crede că asta reprezintă “egalitate de șanse” este o utopie și o rupere totală de realitățile din țară.

Mă gândesc la preoții care țin slujbele la scaunele goale și vărs o lacrimă știind că ei sunt cei care aduc vindecare spirituală celor necăjiți, la Sfintele Sărbători de Paști, le vom petrece departe de cei dragi. În tot răul este și un bine, poate, le vom petrece cu mai puțin fast, cu mai puțin abuz alimentar sau bahic și cu discotecile goale. Prea am uitat, în ultimii ani, semnificația sărbătorii. Aud vorbindu-se de mesaje prin care se face apel ca în noaptea de Înviere, la ora 24, după ce preotul rostește de 3 ori “Hristos a Înviat!”, toți creștinii să iasă în curți și la balcoane, cu lumânări aprinse și să cânte “Hristos a Înviat!”. I-am putea avea, în acest moment, alături de noi și pe cei plecați în străinătate, dacă și-ar uni vocile cu ale noastre. Doamne, ce moment înălțător ar fi în aceste vremui! Cine știe, s-ar putea să tragem niște concluzii după aceste evenimente și vom constata că odată cu Învierea Mântuitorului Iisus Hristos vom învăța să ne purificăm sufletele, să distingem frumosul de urât, purul de impur și vom descoperi o Lumină interioară pe care nu am bănuit până acum că o avem.

Mă gândesc la românii de peste hotare, la dorul de casă și cei dragi al acelora care au înțeles să respecte cerințele autorităților de a-i proteja pe cei de acasă, riscul revederii, în aceste condiții, ar fi prea mare. De acum, toți cei care vin, intră în carantină obligatorie.

Mă gândesc la organele de ordine: polițiști, jandarmi (blamați în totalitate de către unii), la militari, lucrătorii din ISU, UPU, SMURD, la pompieri, șoferi de camioane, lucrători din comerț ș.a., mobilizați ca în vreme de război, la riscurile la care se expun, la nopțile nedormite, la consemnările și privațiunile pe care le au.

Mă gândesc la cei care lucrează pentru a ne asigura cele necesare, la cei care și-au pierdut, Doamne dă să fie doar temporar, locurile de muncă, sute de mii, la cei de la salubritate care-și fac munca ajutându-ne să nu ne pricopsim cu alte boli, la autoritățile centrale și locale, la responsabilitățile lor și, nu pot să nu zic: Dragii mei concetățeni, aflați în izolare sau carantină, știu că vă este greu, sunt în aceeași situație, dar greul nu este pentru noi, greul este pentru cei menționați mai sus. Deci, înarmați-vă cu răbdare, găsiți-vă preocupări, sunați-vă părinții, rudele, copiii, prietenii, stați mai mult cu cei mici, bucurați-vă de viață, dar “STAȚI ACASĂ, RESPECTAȚI LEGILE!”. Este un sfat și un îndemn pe care vi-l adresez cu toată dragostea și prețuirea.

Cu siguranță, această perioadă va reprezenta pentru cei mai mulți o etapă în care își vor reconsidera prioritățile vieții. Vom învăța ce este important cu adevărat, ce reprezintă cea mai mare comoară pe care o putem avea, bunătatea din sufletele noastre. Sper că, după ce vom trece cu bine de aceste vremuri, să fim omenoși, mult mai implicați social, mai buni, toleranți și, de ce nu, mai români, așa cum au fost moșii și strămoșii noștri care, în multe situații, și-au jertfit pentru țară bunul cel mai de preț, viața. Doamne ajută!

Lasă un comentariu