DE-AM FI DIN BELARUS...

Distribuie pe:

De n-am trăi în România, ci în Belarus (o țară în care populația este pe jumătate cât a noastră), astăzi ne-am continua nestingheriți munca, ne-am fi rugat în biserici, ne-am plimba liberi, nu am fi avut înregistrat niciun mort de coronavirus și, ceea ce este foarte important, în fruntea noastră s-ar fi aflat un președinte (Alexander Lukashenko) care, neimpunându-ne nicio restricție, ne-ar fi îndemnat ca popor să nu cădem în cursa psihozei coronavirusului și ne-ar fi semnalat că, în această anarhie și pandemie mondială,

de care adevărații savanți în medicină se disociază, “LUMEA CIVILIZATĂ ÎNNEBUNEȘTE!”...

Să nu credeți, stimați cititori, că Lukashenko nu știe, ca unul ce se “învârte” printre cei “cu zâmbete pe față și iatagane sub masă”, că arhitecților Noii Ordini Mondiale, care în niciun caz nu doresc ajutorarea oamenilor, nu le-ar fi binevenită izolarea a peste trei miliarde de oameni, deruta și, în special, incapacitatea maselor isterizate și a conducătorilor de a se prevala de forța rațiunii, a logicii, ca să poată înțelege și asculta de ce anume elita științifică a lumii “nu înghite” linia oficială trasată!

Știe prea bine, dar are - pentru “trompetele” globalizării - un “defect”: își iubește, cu adevărat, țara și poporul!

 

SUPRAVIEȚUITORII...

Doar de o “fărâmă de aisberg” a fost nevoie ca râsul omenirii, disperată în a-și “trăi clipa” pe un “vas” (planeta “Titanic”) orientat de “iluminați” să navigheze cu viteză maximă... în direcție greșită, să fie întrerupt brusc, trosnind din încheieturi, fără ca “liniștea de dinaintea furtunii” să ne prevestească faptul că ne vom confrunta cu primele șocuri, din colapsul general, ale scufundării umanității în civilizația, finală, a mondializării!

Scufundarea ne-a surprins confruntându-ne, ca români dezarmați moral și material, cu o nouă paradigmă care, fracturându-ne total mentalitatea noastră națională, ne determină să îi lăsăm în plata Domnului pe cei vinovați și să ne folosim de gândirea tactică pentru a putea supraviețui pe timp de avarie...

Nu aș vrea să mă opresc la viziunea limitată a supraviețuirii noastre biologice, care ne-ar putea duce cu gândul inclusiv la comportamentul devorator al animalelor și la proxima barbarie (canibalizare) a străzii, ci la viziunea extinsă a supraviețuirii noastre duhovnicești (pe termen nelimitat), prin care ne punem în grija lui Hristos, Dumnezeul nostru, de la Care ne și adăpăm, cu har peste har, simțindu-L cu noi, în încercări grele, când trimișii Săi îngeri ne vor cânta, în inimi, psalmii păcii, ai mângâierii și ai veșniciei!

Gestionând așadar efortul, în criza (profețită și întrezărită) de hrană, apă și energie, adevărații supraviețuitori vor fi cei care, punând “mâna” pe armele lor (Mintea, Voința și Credința), își vor aminti în ceas de restriște că mai presus de grija noastră cea lumească (ce vom mânca, bea și îmbrăca) este aceea de a căuta ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU și DREPTATEA LUI (Mt. 6, 31-33), a trăi prin CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (Mt. 4,4) și a fi gata, în această lume antihristică, să privim spre sufletele noastre nu încercând să ni le scăpăm, ci a fi dispuși să ni le pierdem pentru Hristos și Evanghelia Sa! Și astfel, câștigându-ni-le (Mc.8,35), vom trăi de-a pururi fericiți, stimați cititori, în ÎMPĂRȚIA LUI DUMNEZEU! Sus inima, români! Suntem Neam de Brâncoveni!

Lasă un comentariu