ȘTIINȚA, COLONELUL ȘI... RUGĂCIUNEA

* “Doamne, dă-ne înțelegerea capabilă să vedem iubirea Ta în lume, cu tot falimentul oamenilor, dă-ne credința necesară de a avea încredere în bunătatea Ta, cu toată slăbiciunea și ignoranța noastră; dă-ne harul rugăciunii să ne rugăm cu inimă conștientă și arată-ne ce trebuie să facem pentru a apropia venirea zilei unei păci universale. Amin! (Este frumoasa rugăciune pe care a rostit-o astronautul Borman, la Crăciunul lui 1968, pe când înconjura Luna cu astronava Apollo 8)”.

Frank Borman (1928-) Colonel, USAF, Retired, fost pilot al United States Air Force, inginer aeronautic, pilot de încercare și astronaut NASA, cunoscut în calitate de comandant al Apollo 8, prima misiune care a zburat în jurul Lunii, făcându-l alături de colegii săi de echipaj, Jim Lovell și BillAnders, primul din cei 24 de oameni care au zburat pe orbita Lunii. Înainte de a zbura în programul Apollo, Borman a stabilit un record cu durata de 14 zile de zbor spațial, pe Gemini 7, și a făcut parte, de asemenea, din echipa care a investigat incendiul ce a afectat desfășurarea misiunii Apollo 1. Borman a fost decorat cu Medalia de Onoare a Congresului pentru activități spațiale.

***

* “Dumnezeu și știința, subiect tratat foarte des, dar tratat greșit. Dumnezeu este cea mai mare descoperire a umanității. Grație acestei descoperiri, omul a luat cunoștință de propria sa existență, de locul și rolul pe care-l are în lumea materială. Ateismul nu ridică pe om, ci îl aduce la Homo sapiens, la condiția de animal... Dumnezeu și infinita Sa putere dă omului un sens în viață, ridicându-l din neliniștea lui metafizică. Este sigur că știința nu îndepărtează pe om de Dumnezeu, ci dimpotrivă, ea îl conduce direct spre El”.

Pierre Paul Grasse (1895-1985), biolog, zoolog francez, membru al Academiei de științe din Paris. Este autorul a peste 300 de publicații, inclusiv influent 52 - volume Tratate de Zoologie. El a fost un expert în termite. A studiat medicina la Universitatea din Bordeaux, fiind în timpul războiului chirurg militar. Pentru studierea termitelor a efectuat câteva călătorii în Africa, devenind unul din cei mai mari specialiști pe aceste insecte. A primit diferite distincții și titluri în toată cariera lui: comandant al Legiunii de Onoare, Doctor Honoris Causa al Universităților din Bruxelles, Basel, Bonn, Ghent, Madrid, Barcelona și Sao Paulo. A fost membru al mai multor societăți academice, inclusiv New York, Academia de Științe, Academia Regală de Științe și Arte din Belgia.

***

* În anul 1547 a fost încoronat ca rege al Angliei, Eduard al IV-lea. În ziua încoronării i s-au adus trei săbii, ca un simbol al celor trei regate pe care le avea Anglia de atunci și pe care tânărul rege avea să le cârmuiască. Mai lipsește o sabie! - a zis regele în clipa încoronării. Toți curtenii se tulburară la auzul acestor cuvinte și începură să se întrebe ce sabie mai lipsește. Atunci, regele zise: “Mai lipsește Biblia, sabia Duhului Sfânt. Să o aduceți aici și să o puneți în fruntea celorlalte trei, căci fără această sabie - cuvântul lui Dumnezeu - nu voi putea conduce Împărăția”.

Eduard al IV-lea (1442-1483), Rege al Angliei, de la 4 martie 1461 până la 2 octombrie 1470 și, din nou, de la 11 aprilie 1471 până la moartea sa. De la vârsta de 19 ani și-a expus priceperea militară remarcabilă. El avea un fizic deosebit și era descris ca fiind frumos și binevoitor. Înălțimea sa era estimată la 1,93 m, făcându-l cel mai înalt dintre monarhii englezi și scoțieni. În urma conflictului cunoscut sub numele de Războiul celor Două Roze, când tatăl său, Ducele de York, moare, el a moștenit toate revendicările. Cu sprijinul vărului său, Contele de Warwick, a învins pe Lancasteri într-o succesiune de bătălii. El și-a consolidat puterea cu o victorie decisivă în bătălia de la Towton, în cursul căreia armata Lancastrilor a fost practic ștearsă. Moare, fiind posibil îmbolnăvit de pneumonie sau febră tifoidă, fără a fi exclusă otrava, în 9 aprilie 1483.

P.S. “Cârmaci adevărat este cel ce a luat tăria înțelegătoare de la Dumnezeu și din ostenelile sale, ca să poată scoate corabia nu numai din valuri, ci și din adâncul însuși al mării” (Cuviosul Ioan Scărarul-Filocalia, vol. IX).

Lasă un comentariu