ELOGIU PERSONALULUI MEDICAL ÎN RĂZBOIUL CU DUȘMANII INVIZIBILI

Pe lângă recunoașterea socială și remunerarea simbolică din partea statului român, față de cei care se află în prima linie a frontului în lupta cu acest dușman necunoscut și salvarea vieților noastre, în semn de recunoștință și apreciere, se cuvine să aducem un laudațio acestor cadre medicale, de la infirmieri și brancardieri, la asistentele medicale și la medicii de familie, precum și celor din domeniile: ambulanțier - SMURD și UPU, al anesteziei și terapiei intensive - ATI, al infecționiștilor, epidemiologilor, virusologilor, pneumologior, cardiologilor, dar și a celor din domeniul unor comorbitități ce accentuează boala și grăbesc decesul celor infectați cu acest virus perfid. Asemenea sentimente de recunoștință le merită, pe deplin, din partea noastră, întrucât de acești oameni cu suflet mare depinde sănătatea și chiar viața noastră, cu atât mai mult în aceste momente de grea cumpănă pentru omenire, când granița dintre viață și moarte este tot mai vulnerabilizată. Chiar dacă au mai existat unele derapaje din partea unor cadre medicale - medii și superioare, legat de acel sacru jurământ hipocratic, pătând pe alocuri puritatea simbolică a halatului alb, cei care au rămas pe acest front al luptei cu acest “virus ocult”, mai degrabă ocultat, răspândit pe aproape întreg globul pământesc, aceste cadre trebuie apreciate mai mult ca oricând, ele fiind primele posibile victime care, prin profesia lor, în scop mai mult decât uman, își riscă propria lor viață și posibil și a celor mai dragi, de care temporar sunt despărțite.

În acest registru laudativ - pe deplin întemeiat -, trebuie spus că profesiile medicale sunt profesiile cele mai sacre, întrucât purtătorii acestora sunt cei mai apropiați de puterea nemărginită a lui Dumnezeu. Specialistul în medicină este singurul care poate interveni în prelungirea vieții sau în a însănătoși bolnavul, care involuntar sau voluntar, așa cum se întâmplă și în prezent, din cauza neascultării sfaturilor medicale și a nerespectării regulilor impuse de autorități, prin distanțarea fizică și socială (care este în fapt o ruptură fizică între cei dragi, și nici pe departe o ruptură sufletească), izolare și carantinare, adică a complianței comportamentale, a condus la situația dramatică și haosul premeditat în care se găsește omenirea la acest început de secol și mileniu, când dictonul “divide et impera” - desparte și stăpânește, a devenit un obiectiv aproape realizat. Pe lângă faptul că profesiile medicale, metaforic spus, pot fi considerate o prelungire a mâinii și puterii Providenței, dacă-mi este permisă o asemenea afirmație analogică, aceste profesii, în primul rând cea de medic, este una dintre cele mai complexe profesii, implicând, în egală măsură, toate procesele psihice cognitive superioare (logică în gândire, prin raționamentele utilizate în decizie și în actul medical în general) și conative, adică cele ce țin de motivație, afectivitate - dragoste față de profesie și voință în a rezista presiunilor și solicitărilor de orice natură.

Nu în ultimul rând, profesiile medicale presupun credința în puterea divină, mai presus decât cea umană, față de care nu toți cei care au răspândit acest virus adoptă atitudini favorabile, ba dimpotrivă, încearcă să ne rupă de credință și tradițiile creștine! Nimic nu este întâmplător, nici chiar închiderea Bisericilor, cu ocazia celei mai importante sărbători creștine - Învierea Domnului, care nu poate să creeze decât frustrare și revoltă interioară, pe de o parte, dar și să întărească credința și unitatea întru credință, pe de altă parte. Dar, ori cât de mult și-ar dori puternicii acestei lumii să dezbine credința, nu trebuie să uite că puterea stă în credința în Dumnezeu și în cei mulți, care nu se vor dezbina așa cum vor cei care doresc cu orice preț acest lucru, ci, dimpotrivă, va crește solidaritatea între popoare și națiuni, în ultimă instanță, între cei de un sânge și un neam, atât de dezbinați și înrăiți, ca urmare a războiului psihologic ce a premers acestui război epidemiologic, cunoscut sub denumirea clasică de război hibrid, ca atac terorist cu arme neconvenționale și invizibile, precum este și acest virus ucigător ce își revendică tributul planetar prin jertfa zecilor de mii de vieți omenești.

Înainte de toate, profesiile medicale presupun un înalt profesionalism și o înaltă deontologie profesională, fără de care acestea sunt lipsite de sens și eficiență. În al treilea rând, dar nu în cele din urmă, pe lângă înaltul profesionalism și autoritatea profesională, cadrele din acest domeniu al sănătății presupun o pregătire polivalentă (științifică, etică, psihologică, sociologică și managerială), coroborată cu o profundă responsabilitate profesională, alături de responsabilitatea noastră și a autorităților, în această situație. Pe lângă toate aceste atribute și condiționări, mai mult formale decât informale, profesiile medicale presupun empatie, dăruire și sacrificiu, calități probate și acum, când acești profesioniști sunt expuși stresului și riscului major. Acestea sunt trăsăturile de bază ale profilului caracterial și aptitudinal, care se dobândesc în primul rând pe câmpul de luptă, cum se întâmplă în prezent, prin acest război globalizat asimetric, cu multe necunoscute și cu geografie variabilă. Așa cum ușor se poate anticipa, consecințele pot fi catastrofale pentru omenire, dar pot avea și un efect de bumerang pentru cei care gestionează această teroare, isterie și criză mondială, prin propaganda și manipularea omenirii, în scopul dezbinării lor și, nu în ultimul rând, a slăbirii credinței din rândul popoarelor lumii, mai ales a celei creștine, care propovăduiește solidaritate și iubire între oameni, și nu ură și dezbinare, care au atins praguri ce depășesc toleranța la orice nivel.

În încheierea acestor gânduri, vă invit, stimați cititori, să reflectați asupra unui citat biblic de care să țineți seama și să reflectați asupra lui: “Întărește-te și îmbărbătează-te!; să nu te sperii, și nici să ai teamă, căci Domnul Dumnezeul tău, este cu tine…” Fie ca în acest război purtat cu acești dușmani invizibili și încă invincibili, pe al cărui front se află acești bravi oșteni salvatori, împreună cu victimele căzute, să le aducem sincera noastră recunoștință, celor aflați în suferință, după pierderea celor dragi, sincere condoleanțe, iar celor aflați pe paturile de spital, însănătoșire grabnică.

 

Lasă un comentariu