La un călugăr a venit o femeie să-i ceară ajutorul, fiindcă nu avea înțelegere în casă. - Ce-ai făcut în această situație, a întrebat-o călugărul?
- Am încercat să-mi conving bărbatul, certându-l.
- Când ați avut iar probleme, ce-ai mai făcut?
- Același lucru, i-a răspuns din nou femeia. I-am reproșat și l-am certat. Și de fiecare dată am făcut la fel.
Atunci, călugărul a scos o grămadă de chei și dându-i una femeii a rugat-o să deschidă ușa din fața lor. A încercat femeia, dar, nepotrivindu-se cheia respectivă, i-a cerut călugărului altă cheie.
- Poate n-ai știut cum să deschizi, i-a spus călugărul, mai încearcă! Dar oricât s-a străduit femeia, nu a putut deschide.
- Părinte, dați-mi toată grămada de chei și aflu eu care-i cea potrivită - l-a rugat aceasta. Privind-o cu căldură, duhovnicul i-a răspuns:
- Acum înțelegi ce-am vrut să-ți dovedesc? Cum nu poți tu deschide acea ușă cu o cheie nepotrivită, oricât ai încerca, tot așa nu poți deschide sufletul bărbatului tău cu aceeași vorbă de ceartă cu care încerci mereu. Caută cheia potrivită și, dacă o vei găsi, sigur vei putea deschide!
Învățăturile date cu forța nu pot dăinui în suflete, pe când învățăturile primite în suflet cu plăcere și cu bucurie rămân de-a pururi.
