- Zilele trec, pandemia bate pasul pe loc, stăm în casă, dar nu știm până când, „izoleta", pe alocuri, aproape că înlocuiește autobuzul… Urmărim, cu sufletul la gură, așa-zisele „ordonanțe militare", întocmite, azi, ca să fie încălcate, cel târziu, mâine, ni se prezintă statistici, planuri de măsuri etc., auzim despre „perimetrizarea carantinizării" și despre cât e de important să ne spălăm pe mâini, să nu tușim în nasul vecinului, să purtăm /să nu purtăm măști. Și cam atât. În curând, se vor găsi politicieni - „infecționiști" care să ne învețe cum să spălăm apa înainte de a o vârîîn oala cu ciorbă. Dumneavoastră cum ați caracteriza această perioadă? În ce punct (al nebuniei, scuzați!) ne aflăm?
- Orice persoană avizată și căreia chiar îi pasă de țara asta, poate să constate cu ușurință că au ieșit, acum, la iveală, cele mai mari vulnerabilități ale acestei țări. A fost scos la iveală tot ceea înseamnă lupta prostească de a face politică, lipsa de curaj și responsabilitate a oamenilor politici care trebuiau să facă multiple reforme în România, bătaia de joc a funcțiilor publice, modul în care acestea sunt numite pe posturi, himera pe care și-o creează persoanele vocale și prezente peste tot, care au devenit staruri și se doresc a fi modele politice! Să nu ne mirăm, atunci, că am ajuns în situația asta, jenantă de-a dreptul!
Nici nu știu cum va fi catalogată în istorie această perioadă, pentru că, din păcate, suntem părtași la ea. Deși e momentul trezirii, lumea, în loc să fie preocupată să ceară o schimbare, e în continuare manipulată, isterizată, iar oamenilor li se creează constant alte temeri.
- E momentul trezirii, spuneți… Să ne trezim… ca să ce?
- Eu consider că este o perioadă importantă pentru reforme. Dacă nici acum nu se înțelege că România are nevoie de reforme masive, atunci... Se impune o reformă foarte dură pentru educație, arătând ce înseamnă batjocura și spoiala în educație, spoiala de diplome, de falsuri, de CV-uri umflate, senzaționale în impostură și plagiat, modul în care este promovată insuficiența și prostia, incompetența!
- Din câte se vede chiar cu ochiul liber - nu că până acum nu s-ar fi văzut - nici sistemului sanitar nu i-ar prisosi… o mică reformă. Nici altor sisteme, ce-i drept…
- „O mică reformă"? Să fim serioși. E nevoie de reformă profundă în sănătate, uitați-vă numai la Târgu-Mureș cum s-a pierdut spitalul teritorial! Toți au ajuns să se priceapă la spitale, toți construiesc spitale după modelul comunelor care și-au făcut școli și dispensare, dar nu mai au locuitori în comună.
- Nici autorităților publice locale, ca să zicem așa, nu le e tocmai ușor în aceste zile… Toate criticile și nemulțumirile se adună, în cele din urmă, în cârca primarului…
- Este absolută nevoie de reformă administrativă! Vezi cu câtă ușurință sunt aruncate autoritățile locale în fața unor astfel de situații! Este absolut nevoie de această reformă administrativă.
- Care de ce nu s-a făcut? Că timp ar fi fost…
- Nu s-a făcut din cauza intereselor personale și de grup ale partidelor, cărora le este frică să recunoască că România are un sistem stufos, că sunt consilii județene care ar trebui desființate, că sunt o mulțime de județe care trebuie cumulate, că avem mii de comune numai de dragul de a ține primari și a avea vectori politici în acele zone. Acestea sunt adevăratele probleme, de aceea administrațiile locale sunt anacronice, dar și ineficiente!
- Și ce-i de făcut ca să le eficientizăm?
- Am susținut întotdeauna și susțin în continuare că trebuie definită unitatea administrativă eficientă. De aici trebuie să pornim, de la o reformă sănătoasă în ceea ce înseamnă decizia, banii autorităților locale și problemele pe care trebuie să le rezolvi tu, ca reprezentant local, și nu să aștepți milostenii de la guverne sau miniștrii pe care nu îi găsești nici măcar la telefon!
