Învierea Domnului este sărbătoarea luminoasă a creștinătății, care ne încredințează, peste veacuri, că păcatul a fost șters, moartea a fost învinsă și diavolul a fost înfrânt. Din zorii acelei Duminici memorabile, când mormântul lui Iisus, de la poalele Golgotei, rămâne gol, avem certitudinea că, atunci când pelerinajul nostru prin „valea plângerii" se va încheia, noi vom merge acasă. Da, vom pleca în „casa Tatălui", fiindcă „din moarte la viață, și de pe pământ la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi". Credem cu fermitate că dincolo de granița mormântului Îl vom întâlni pe Dumnezeiescul Răscumpărător Care ne spune chiar acum: „Datu-Mi-s-a toată puterea în cer și pe pământ"; „Pentru că Eu trăiesc și voi veți trăi".
Din nefericire, praznicul Sfintelor Paști din acest an a fost stigmatizat de o perfidă epidemie care curmă vieți omenești și ne plasează pe toți într-o izolare îngemănată cu suferința și zbuciumul. Dar se cuvine ca o astfel de criză s-o înfruntăm, ancorându-ne speranța în Hristos Cel Care, părăsindu-Și mormântul, S-a arătat Apostolilor, baricadați de frica iudeilor, și le-a zis: „Pace vouă!". El intră și acum prin ușile noastre închise sau încuiate și ne spune, ca, oarecând acelor femei purtătoare de mir: „Bucurați-vă! Nu vă temeți!". Și eu vă asigur că întunericul din jurul nostru se va risipi și piatra grea ce ne apasă inimile se va sfărâma. Totodată, vă adresez salutul pascal: Hristos a înviat! și doresc mult ca pacea și bucuria Învierii să vă umple sufletele și casele!
