Am avut deseori ocazia să asist la momente mai puțin plăcute determinate de atitudini ale copiilor față de părinți. În diferite împrejurări, „babacul" nu a finanțat suficient vlăstarul în dezvoltare, „bătrânul" este de altă părere ideologică sau politică față de tânărul plin de sine, dar cu mai puțină cultură față de părinții lui.
În drumurile mele, fizice și telefonice, am avut ocazia să felicit în sinea mea buna creștere și educația, dar nu am avut curajul să iau atitudine uneori când am asistat la scene în care copiii își umileau părinții, fie prin cuvinte jignitoare, nepotrivite, fie prin atitudini deplasate.
Uităm uneori, fără excepții, de cei care ne-au dat viață, ne-au crescut și ne-au educat, uităm pentru că așezați în cuibul nostru, avem alte gânduri și preocupări. E un lucru normal. Ei, părinții, nu se supără pentru că sunt părinți, ei sunt mulțumiți că propriilor copii le merge bine, că au copii, că au loc de muncă și sunt respectați în societate. Ei, părinții, se mulțumesc cu fărâmituri de sentimente, pentru că, probabil, așa s-a întâmplat și cu înaintașii lor.
Virusul, bată-l vaccinul să-l bată, a venit peste noi în niște momente parcă neașteptate. Eram plini de toate, gânduri puține, efort ponderat și liniște, tulburată doar de dezbaterile politice specifice fiecărui neam.
Virusul a venit și pentru a ne atrage atenția că avem datorii restante față de părinți, față de seniorii societății și e neapărată nevoie de echilibru, de respect și de responsabilitate.
În aceste zile de cumpănă, de stare de necesitate, am avut ocazia să văd și să aud întâmplări fericite, determinate de aceste momente dificile. Copii care și-au luat responsabilitatea aprovizionării cu cele necesare părinților, vârstnici, care fiind vulnerabili, trebuie să se protejeze, trebuie să fie protejați, rămânând permanent în casă. Am văzut și am auzit de tineri care au trecut cu brio examene morale în fața părinților, ba mai mult, erau fericiți, să îi știe pe părinții lor protejați și în siguranță. Poate că aceasta e lecția virusului, poate că Cel de Sus îndreaptă conștiințe spre cei care voit sau întâmplător au uitat de sarcinile sfinte față de părinți.
Mă bucur alături de toți cei care beneficiază de grija copiilor, pe care i-au adus pe lume și i-au dat societății pentru progres, nu ca să cultive individualismul, nepăsarea și uitarea, ci pentru ca să nu uite că sunt și ei părinți sau vor fi, și va veni vremea când vor fi răsplătiți după gândurile și faptele lor.
Cred că se pot foarte ușor înlocui din vocabular termenii, peiorativi de „bătrân", „vârstnic", „neputincios" cu frumosul cuvânt „senior". Nu e greu să introducem în vocabularul cotidian acest minunat cuvânt.
Vom trece și acest prag, și, de-a Domnul să putem cât mai repede să ne îmbrățișăm copiii și nepoții și să le mulțumim, chiar și cu o lacrimă pentru atitudinea lor.
Felicit Protopopiatul Tîrgu-Mureș, în frunte cu protopopul Olimpiu Zăhan, pentru modul cum și-a ales voluntarii și felul cum a gestionat, împreună cu preoții din subordine, astfel ca toți creștinii să se bucure de Sfintele Paști și de Sfânta Lumină.
Reînoiesc invitația de a sta în casă și a regăsi bucuria lecturii, a rugăciunii și a încrederii că în scurt timp va fi mai bine.
