23 APRILIE, SFÂNTUL GHEORGHE, PURTĂTORUL DE BIRUINȚĂ

Distribuie pe:

Sfântul și Marele Mucenic Gheorghe este sărbătorit atât de Biserica Ortodoxă, cât și de cea Romano-Catolică (este și patronul Angliei), imaginea sa fiind întotdeauna asociată cu vitejia nemărginită și credința în Biserică, până la sacrificiul suprem. S-a născut în Capadochia, în vremea împăratului Dioclețian, într-o familie creștină, fiind învățat din tinerețe cu dreapta credință. Rămas fără tată din copilărie, s-a mutat cu maica sa în Palestina, fiind cu neamul de acolo și având multe averi și moșteniri.

Ajuns la vârsta desăvârșită, frumos la chip și viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere și destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut prețuit. Îmbrățișând slujba armelor, în scurtă vreme a cucerit cele mai înalte cinstiri, până și dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului.

În anul 303, Dioclețian, la îndemnul ginerelui său, Galeriu, a început prigoana împotriva creștinilor. Cunoscând decretul de prigonire, Gheorghe s-a înfățișat singur înaintea împăratului, mărturisind că este creștin și că dorește să slujească în oaste ca ucenic al lui Hristos. Este dus în temniță și pus la chinuri, pentru a se lepăda de credință. Văzând cei de față cum îndură totul cu bărbăție, renunțară la idoli, slăvind pe Dumnezeul creștinilor. Însăși împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, devine creștină.

Neputând fi înduplecat nici cu onoruri sau făgăduințe, Sfântului Gheorghe i se taie capul.

Dintre toți sfinții sărbătoriți în lumea creștină, puțini au ajuns la faima de care s-a bucurat și se bucură Sfântul Gheorghe la poporul nostru: foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea lui; mulți îi poartă numele, chiar și orașe, dar și al treilea braț al Dunării; steagul Moldovei, trimis de Ștefan cel Mare la Mănăstirea Zograful din Muntele Athos, are chipul Sfântului Gheorghe, doborând balaurul.

Legenda Sfântului Gheorghe...

...Datează din secolul XII, una dintre variantele sale fiind “Legenda Aurea”. Se spune că un balaur imens și feroce a apărut lângă orașul Selena din Lybia. Locuitorii trebuiau să-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea. Când nu au mai avut, balaurul a cerut-o pe fata împăratului. Atunci a apărut un viteaz creștin care s-a oferit să răpună balaurul. În unele icoane vechi, viteazul este înfățișat în lupta cu balaurul, ce o are în gură pe prințesă. După ce a străpuns balaurul cu sulița, împăratul i-a oferit-o pe fata sa și jumătate din împărăție. Viteazul a refuzat însă, spunând că mai are multe de îndeplinit în lupta pentru apărarea Bisericii, ajutorarea săracilor și a celor nedreptățiți. Pleacă apoi, spunându-le că numele lui este Gheorghe. Misterul și legenda Sfântului Gheorghe vor dăinui, cauza nobilă generând întotdeauna admirație și respect.

Tradiții și obiceiuri

În preziua sărbătorii, fetele își pun busuioc vechi de un an sub pernă. Dacă se sfărâmă, din el se face ceai, care este apoi băut în rugăciuni specifice, ca să se arate ursitul sau să se poată mărita. Tinerii se stropesc cu apă ca să fie sănătoși tot anul. În ajunul Sfântului Gheorghe se deschid cerurile și se defășoară o luptă crâncenă între forțele răului și ale binelui. În această noapte, vrăjitoarele își desfășoară ritualurile, furând laptele vacilor și mana câmpului.

De Sfântul Gheorghe toate casele se împodobesc cu ramuri de mesteacăn, iar oile sunt scoase departe de vatră, să nu audă cocoșul cântând și să-și piardă astfel laptele. Tot acum, păcurarii se stabilesc la stâne și își aleg șeful, în cadrul unui ceremonial numit “focul viu”.

Lasă un comentariu